Sâmbătă, 05 Martie 2011 19:31

Cum a salvat Old Blue, din Alberta, Vestul Sălbatic Recomandat

Scris de
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Vânătorii de blănuri ai anilor '30 au fost înlocuiţi, în Yellowstone, cu vânătorii de megapixeli

West Yellowstone este un orăşel american din ţinutul Gallatin, statul Montana. Dacă în 1930 număra doar două sute de suflete, astăzi trăiesc aici, conform ultimului recensământ, 1.177 de munteni. Aşezarea se întinde pe doar 2,1 kilometri pătraţi. E un loc pe care nu mulţi se încumetă să-l viziteze. Şi mai puţini şi-au luat inima în dinţii clănţănind de frig, stabilindu-se aici. Clima subarctică e greu de îndurat chiar şi pentru băştinaşi. Gerul iernilor aspre îi alungă până şi pe cei mai curioşi turişti: temperaturile sunt cuprinse între -17,2 grade şi -4.4 grade Celsius. Verile sunt mai suportabile, mercurul urcând în termometre de la 5, la 25,6 de grade Celsius.

Este una din puţinele zone unde pot fi admiraţi în toată splendoarea lor, în mediul lor natural, lupii suri. Dispăruţi din zonă încă din 1930, după ce fuseseră vânaţi fără milă, lupii au mai putut fi întâlniţi, sporadic, doar când exemplare din Canada se încumetau să pătrundă în Montana şi Idaho. "Emigranţii" n-au reuşit însă să supravieţuiască suficient pentru a se reproduce şi a reface haitele dispărute. 
Ca urmare a unei legi de protejare a acestora care a iscat multe controverse, lupii suri se simt din nou ca acasă în Parcul Naţional Yellowstone, după şapte decenii în care iarba a fost verde şi grasă pentru elani. Repopularea zonei s-a realizat în anul 1995, cu mai multe zeci de lupi aduşi din Canada şi eliberaţi în mediul natural. Treizeci şi unu de lupii canadieni au fost strămutaţi din regiunea Alberta. Iniţial, au fost recunoscuţi de biologi după numărul de ordine cu care fuseseră marcaţi la sosire. Cel mai bătrân dintre ei, Numărul 31, a fost imediat rebotezat de localnici Old Blue, datorită unei stranii reflexii a blănii sale negre cu fire cărunte. Cu toate că  era un membru al haitei cu greutate - cântărea peste 50 de kilograme, având în plus autoritatea dată de vârstă şi, implicit, de experienţă -, Old Blue i-a uimit pe cercetători prin... sfiiciunea sa. Oamenii au constatat că bătrânul lup adopta, în mod straniu, o atitudine de supunere faţă de membrii mai tineri ai haitei. Curând, observatorii bipezi aveau să înţeleagă însă că zoologia n-are de-a face cu regulile nescrise ale haitei. La finalul sezonului de împerechere, s-a constatat că Lupoaica Alfa s-a lăsat cucerită doar de Old Blue, ale cărui gene aveau să se sublimeze în urletele lupilor tineri, peste ani, în Parcul Naţional Yellowstone. Haita lui Old Blue, botezată Soda Butte, a evadat din Yelolowstone în 1996, vieţuind fără incidente în apropierea aşezărilor umane, până în primăvara lui 1996. Cercetătorii au hotărât atunci să-i mute într-o zonă mai retrasă a parcului, lângă Heart Lake.
 

Zgarda de supraveghere a transmis vestea că Old Blue s-a stins în 19 martie 1997. Cum avertizarea venea din imediata apropiere a bârlogului unde Lupoaica Alfa avea grija de pui, zoologii nu  au reuşit să recupereze gadgetul decât în septembrie, după ce locul fusese părăsit de haită. Deşi fusese ros cu insistenţă de unul din puii lui Old Blue, colierul se încăpăţâna, încă, să emită, stranie inimă electronică pulsând mult timp după moartea şefului haitei.
 

Numărul 31 a avut, în total, opt urmaşi în perioada petrecută la Yellowstone. Legătura sa cu Lupoaica Alfa i-a uimit pe biologi prin intensitate şi devotament. Oamenii de ştiinţă n-au reuşit nici azi să descifreze misterul comportamentului perechii imediat după moartea lui Old Blue. Înfrângându-şi instinctul matern, aceasta şi-a lăsat puii în voia sorţii şi a plecat prin troienele de zăpadă către o zonă pustie. După trei zile în care a înaintat fără oprire prin nămeţi, s-a oprit, deodată, pentru a se întoarce la puii săi. Să fi fost această călătorie aparent ilogică felul ei de a jeli dispariţia unicului său partener? Cert este că, în restul vieţii sale, Lupoaica Alfa nu avea să mai repete gestul...
 

Astăzi, la 16 ani de la întoarcere, haitele şi-au împărţit parcul în mai multe zone de influenţă, populate din belşug de elani, cerbi, căprioare şi oi. Lupii suri pot fi zăriţi acum de turişti în apropierea oraşului West Yellowstone, dar şi în Lamar Valley, între Mammoth şi Cooke City. Înainte de răsărit, urletele li se aud, pentru scurt timp, prevestind plecarea lor în căutarea următorului dejun patruped. Asta nu înseamnă că, în timpul zilei, urmaşii lui Old Blue nu acceptă să pozeze, conştienţi parcă de importanţa lor, la o distanţă prudentă - şi pentru unii, şi pentru alţii - de turişti. Privirea lor cu inflexiuni metalice hipnotizează zoomul aparatelor digitale de fotografiat care au înlocuit, după optzeci de ani, cătarea puştilor aventurierilor de odinioară.

 

Galerie foto

Citit 2185 ori Ultima modificare Sâmbătă, 05 Martie 2011 19:31

Pivnicer

Noi, da. Acesta este răspunsul la întrebarea din titlu. De fapt, nu am fost cu toții acolo, la Groningen Wijnfestival 2018, ci am participat mai degrabă printr-un bun reprezentant, mezinul Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizați, Dan Sămînță.

Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați

Caută

Arhivă

Publicitate