Joi, 11 Decembrie 2014 00:00

Câteva pariuri de Pivnicer legate de vinurile ultimei ediții GoodWine Recomandat

Scris de
Evaluaţi acest articol
(13 voturi)

Dacă vine vorba de vinurile prezentate la ultima ediție a GoodWine, aș putea spune că am degustat prea puține, în virtutea unui nărav mai vechi, acela de a mă bucura mai mult de vorba și compania prietenilor decât de a bifa, cu carnețelul sub nas, sutele de vinuri de la standuri. Totuși, prin conversațiii, revederi, efuziuni, am reușit să remarc și să iubesc câteva vinuri anume. A fost mai mult un GoodWine de Oprișor, de Drăgășani, de SERVE și de Basarabia pentru mine. Am participat la două prezentări de vinuri, cea a Asociației Producătorilor Viniviticoli din Drăgășani și cea a cramelor din Republica Moldova, dar și la lansarea de carte a Marinelei Ardelean, prilej să degust două excelente spumante Foss Marai.

 

Întâi de toate însă am pornit pe străzile târgului, pe lângă cetățeanul turmentat clădit din dopuri, care se odihnea cu capul și basca pe masă. Așa am apucat să o salut pe Lorena Deaconu, excelentul oenolog de la Cramele Halewood, care m-a tentat cu niște vinuri albe, iar eu am rămas impresionat de Theia Chardonnay, 2013.

 

Miza pe Feteasca Neagră de la Oprișor

La standul cu infinitele nuanțe de roșu ale Cabernet Sauvignon-ului Cramei Oprișor am fost servit de Luminița Tzakis cu aproape toate vinurile casei, prilej să remarc absolut întreaga gamă Caloian, dar în special Feteasca Neagră 2013, care se poate bate cu succes de astă dată cu mult mai titratele Fetești din Dealu Mare. De nu mă credeți, destupați-o, gustați-o, savurați-o, eu pariez deja pe succesul acestui vin! Nu vă veți păcăli dacă veți alege orice vin din gama imediat superioară, La Cetate, de al cărei Pinot Noir eu rămân profund atașat. M-am mai bucurat de o gură de Sf. Nicolae (Cabernet Sauvignon&Merlot), de ceea ce se ascunde sub Eticheta Roșie, de un strop de Cutie Paleologu și de un dram de Ispită, vin subtil, pe care îl tot împart cu Smerenia dacă vine vorba de preferatele mele premium de la Oprișor.

 

O Crâmpoșie bucolique, un Negru sublim, un Grandivin numit Grandiflora, toate din Drăgășani

Vinurile de Drăgășani le-am încercat atât la standul asociației, cât și la prezentarea din Centrul de Presă. Am completat sârguincios notele de degustare pe fișa aferentă și, da, am găsit de cuviință să mă entuziasmez în fața unora. Spumantul Prince Știrbey de Crâmpoșie Selecționată îmi place, îl tot desfac ba la mine în pivniță, ba la GoodWine, fără discriminare. Are prospețime, simplitate, directețe. De Crâmpoșia Selecționată 2013 a Cramei Avincis sunt însă de-a dreptul îndrăgostit, e florală, suavă și complexă în același timp, o poezie bucolică scrisă în limba română, dar recitată cu accent franțuzesc. Și Crâmpoșia 2013 a Viei Sandu face față cu brio vinurilor de la Prince Știrbey și Avincis, proprietarul poate să șadă liniștit, a creat un vin cu vino-ncoace pe care mi-l doresc cât de repede în dormitorul bunicii. Nu mi-a spus în schimb foarte multe Crâmpoșia 2013 a Casei de Vinuri Iordache și ca atare nu am ce povesti aici despre dânsa. În schimb, am remarcat cupajul de Sauvignon Blanc și Fetească Regală 2013 al Casei Negrini, un vin plăcut, cu bună aciditate, simpatic precum proprietara.

Vă mărturisesc că Sauvignon Blanc-ul și Negrul de Drăgășani 2013 ale Casei Mennini au fost de nebăut pentru mine, primul fiind un vin defect, urât mirositor, care nu avea ce căuta la o prezentare de asemenea ținută, iar cel de-al doilea, chiar dacă nu ar fi omorât pe nimeni, nu știu dacă se putea numi Negru de Drăgășani.

Unul dintre cele mai frumoase vinuri cu care m-am întâlnit în ultima vreme este fără îndoială Negru de Drăgășani 2013 de la Prince Știrbey. Mai blând, mai cizelat, mai catifelat și mai domnesc decât cel din 2011, Negrul anului trecut reprezintă pentru mine o mândrie a oenologiei românești și un excelent brand de țară în materie de vin roșu. Vă spun sincer că nu am reușit încă să golesc vreodată în cana de debarasare vreun Negru creat de Oliver Bauer și cu atât mai puțin se va întâmpla asta cu cel de anul trecut. A trebuit să mergem mai departe însă cu degustarea și să încercăm un Negru de Drăgășani 2012 de la Negrini, de care nu am însă prea multe să povestesc aici. Nici Merlot-ul 2012 al Casei Iordache nu a fost neapărat feblețea mea. În schimb, am fost extrem de entuziasmat de Cuvée Grandiflora 2011 al Casei Avincis, un Grandivin, un cupaj din cel mai bun Cabernet și cel mai bun Merlot de pe domeniul Dobrușa, elaborat de Ghislain Moritz. Omogen, complex, bine condimentat, o probă de măiestrie franțuzească pe terroir românesc. Am încheiat povestea cu plăcere cu ajutorul unui Cabernet Sauvignon 2012 de la Via Sandu, un vin puternic, direct, franc, asemenea proprietarului.

 

We SERVE: Cuvée Guy de Poix  2011, Cuvée Alexandru 2007, Rosé 2014

La standul SERVE ne-am bucurat de compania doamnei Mihaela de Poix și de câteva vinuri cu care poți ieși oriunde în lume pentru a reprezenta România. Între ele, noul Cuvée Guy de Poix din cea mai bună Fetească Neagră de până acum, 2011, și deja clasicul Cuvée Alexandru 2007, un Cabernet Sauvignon încă aureolat de propria legendă. Întâlnirea cu veteranul de breaslă Dan Săvulescu își are de fiecare dată farmecul ei, fiind prilej de efuziuni, de balet conversațional și de o sinceritate specială, melancolică, greu de surprins în imagini și cuvinte. Altfel, mi-ar fi plăcut să degust tot, însă nu am ajuns, după cum mi-ar fi plăcut să stau la taclale cu oenologul Aurel Rotărescu, pe care însă nu am apucat decât să-l văd în treacăt. Destul însă că pot să vă spun că Rosé-ul anului 2014 este, așa cum ne-am obișnuit, unul dintre cele mai bune produse în țară, companionul perfect al anotimpurilor mai mult sau mai puțin călduroase ce or să vină în 2015.

 

O lecție de profesionalism de la frații basarabeni

De primul masterclass al producătorilor din Republica Moldova, din ziua de sâmbătă, ce să vă spun, a fost o probă de profesionalism în materie de promovare a vinurilor unei națiuni. Cred că avem de învățat ca țară de la vecinii noștri mai săraci, însă nu mai puțin români, cum se face acest lucru. Mai întâi e nevoie de sprijinul statului, adică de bani de la guvern, pentru partciparea la târgurile internaționale. Pe urmă trebuie angajați profesioniști  din „străinătate” care reprezintă lumea vinului, cum sunt Cătălin Păduraru și Péntek István, care să spună povestea și să servească vinurile cu grație. Și mai este nevoie mai ales de vinuri de calitate. Dacă ar fi să apreciez calitatea vinurilor basarabene, aș spune că ele tind să se apropie din acest punct de vedere de cele românești, deși mai sunt destui pași de făcut. Din ce am degustat sâmbătă - și au fost opt vinuri de la tot atâția producători – am ales pentru mine vreo două, ori poate chiar trei, despre care cred că se pot bate oricând, în orice blind, cu vinurile noastre premium ori cu cele de pretutindeni.

Au fost servite pe rând: Spumant Cricova Rosé, Cimișlia Wineries Chi Vintage Sauvignon Blanc 2012, F’autor Ilustro Alb 2011 (Chardonnay, Sauvignon Blanc, Rhein Riesling), Mileștii Mici Merlot 2009, Et cetera Merlot 2011, Bostavan Via Etulia Cabernet Sauvignon 2010, Purcari Freedom Blend 2011 (cupaj de Rară Neagră - Moldova, Bastardo - Ucraina și Saperavi - Georgia), Api Orhei Saperavi 2012. Sauvignon-ul de la Cimișlia, după mine, e de topul topurilor, Cabernet Sauvignon-ul Bostavan are un excelent raport preț-calitate, iar cupajul Freedom Blend de la Purcari trebuie apeciat în primul rând pentru ideea de a asocia trei soiuri diferite din trei țări diferite în același cupaj, ca simbol al luptei pentru libertate.

 

Mai multe imagini: Album de familie, Cellar Tales, Drăgășani, Marinela, Moldova, Prin târg

Citit 4773 ori Ultima modificare Marți, 02 Iulie 2019 11:13

Pivnicer

CAPITOLUL ȘASE, în care gonim în Frecciarossa cu 300 km/h către Napoli și în care ne zgâlțâim în Circumvesuviana cu 30 km/h spre Pompei, pentru un spectacol în Teatro Grande și un sărut în Casa degli Amanti

Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați

Caută

Arhivă

Publicitate