Marți, 11 Decembrie 2012 13:44

Inventar sentimental cu Oprişor şi Oprişoare Recomandat

Scris de
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
9a6a2c0dcc774dd0d6f368fab6de3f71.jpg 9a6a2c0dcc774dd0d6f368fab6de3f71.jpg

Sindromul colecţionarului

Nu ştiu alţii cum sunt, dar în eu în răstimpuri mă trezesc făcând tot felul de lucruri care dovedesc că sufăr cu adevărat de sindromul colecţionarului. Şi asta înseamnă nevoia de atingere, de percepere vie a obiectelor şi fiinţelor adunate în spaţiul intim. Bunăoară zilele trecute m-am apucat să fac un mic inventar al Oprişorului şi Oprişoarelor aflate în colecţia mea privată. La prima vedere, în vinoteca ascunsă care se învecinează cu biroul "oficial" am găsit 43 de sticle, toate purtând marca ştiută cu "L"  ori cu roată a cramei mehedinţene.
Printre ele, o Nenumită, o Etichetă Roşie, Cupajul premium îmbuteliat anume pentru CDViN, Cabernet Sauvignon-ul Erotikon, Sherpium-ul obţinut din Cabernet Sauvignon vinificat în alb, Feteşti Negre, Pinot Noir-uri, Merlot-uri, Chardonnay-uri, Tămâioase Româneşti ş.a.m.d. E mult, e puţin?
Un cetăţean al Republicii Socialiste Ţuguiate, unul dintre milioanele de capete ţuguiate din jur, ar spune că fir-ar ai dracului, nu se mai satură burghejii de lux şi huzur, cu vinurile lor cu tot de peste zece euro sticla. Mie însă, suflet rural, care trăiesc cumva ca un supus al Majestăţii Sale cu Cap Rotund, în Regatul Dreptei şi Întemeiatei Tristeţi, mi se pare că e prea puţin. Îmi foarte lipsesc alte Nenumite, Cutia Paleologu, Passarowitz-ul, Smerenia, Drăgăicile... Caloianul Cabernet Sauvignon l-am băut, tot asta am făcut şi cu Feteasca Neagră şi cu Sauvignon Blanc-ul, fiindcă, nu-i aşa, ce altceva poţi să faci cu vinul atunci când nu-i duci lipsa şi chiar este bun? Cât despre marile absenţe pomenite mai sus, mă consolez cu gândul că fiecare reprezintă o amintire plăcută, un link albastru pe care e suficient să apăs degetul ca să mi se deschidă în faţă povestea ilustrată a întâlnirii cu ele.
Poate nu aţi observat, dar lumea a fost cuprinsă de ger, a îngheţat înlăuntrul propriei precarităţi, supusă unei anume oxidări şi volatilităţi din pricina temperaturilor extreme la care se expune singură, de parcă nici un an nu reuşeşte să fie bun. Numai vinul continuă să evolueze frumos, să îmbătrânească splendid într-o mică vinotecă printre ale cărei obiecte şi fiinţe poţi distinge bătrâna roată care pune Universul în mişcare.

Citit 2214 ori Ultima modificare Duminică, 24 Ianuarie 2016 17:58

Pivnicer

Călătorul cu ochii larg deschiși poate observa că, pentru ieșeni, trei sunt steagurile care contează: cel al României, cel al Uniunii Europene și steagul Cotnari. În ultima noastră aventură oenologică, petrecută în capitala Moldovei și la poalele Dealului Cătălina, ne-am reîndrăgostit de Iași și de cea mai mare podgorie din zonă.

Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați

Caută

Arhivă

Publicitate