Ultimul eveniment petrecut în curtea Vestik are legătură cu un pisic care e mic şi bea lăptic. Într-o dimineaţă superbă de octombrie, Rita începuse să latre cu botul vârât în tufa cu zorele. Neliniştit, motanul blogger Lucky a apărut el de undeva din vastele sale teritorii urbane din zona Podgoria.

Printre florile albastre care se înşiră de-a lungul gardului, cei doi au descoperit un pui de mâţă nu mai mare de două săptămâni, care mieuna de mama focului strigându-şi mămica pierdută, ce l-a părăsit ori pierdut în curtea altuia. Pisicul cu pricina, pe care l-am botezat provizoriu Tigri, a fost repede preluat de o provizorie mămică umană, mămica Vestik să zicem. A fost hrănit cu seringa şi alintat cât încape, ţinut pe palmă şi la sân, pus pe umăr ca o broşă vie şi mişcătoare. Tigri a făcut faţă apoi unei profesionale şedinţe foto, destinate găsirii unei mămici umane definitive, care să-l iubească şi să-l îngrijească în continuare.

Acestea fiind făcute, motănelul pierdut a fost îmbarcat în maşina Yaris a grupului Vestik şi transportat în deplină siguranţă la Clinica de Animale Mici din Arad, acolo unde a fost preluat de doctorul Silviu Radu şi echipa sa alinători ai patrupezilor şi nu numai. Şedinţa foto a continuat pe pultul cu labe de căţel, mâţe şi bufniţe al clinicii. Ulterior, dr. Radu l-a hrănit pe micuţul salvat cu un apetisant lichid numit Recuperation cat şi i-a făcut toaleta unghiilor cu gesturi pricepute, profesionale.

Aflat acum în deplină siguranţă printre ceilalţi pacienţi necuvântători ai clinicii, Tigri aşteaptă să fie înfiat de cineva cu suflet mare. Dacă vă pasă de el, e suficient să daţi un click aici şi apoi să sunaţi la numerele de telefon ale clinicii sau ale medicilor. Şi nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe: chiar dacă acum e mic, un asemenea pisoi se poate dovedi à la longue un mare prieten.