Ultima degustare a anului s-a dovedit una frumoasă ca o sărbătoare legală încă neratificată. Un Herbert inoxidabil, cel puțin opt vinuri magnifice, un club entuziast. Și sentimentul că toate necazurile lumii din ultimii doi ani s-au evaporat ca prin minune, cu ajutorul unor vaccinuri pe bază de Malbec, Carménère, Fetească Neagră ori Petit Verdot, administrate în dormitorul bunicii.
Ne regăsim cu Herbert după nu știu câte valuri de restricții, de restriște, de bal mascat cotidian. Și bucuria e că parcă nimic nu s-a schimbat în interior, în interiorul clubului bunicii. Degustarea de mai cu vinuri de Lume Veche și Lume Nouă a prietenului nostru clujean autointitulat „Vânător de vinuri” a umplut odăile lui Nagymama cu degustători cât se poate de entuziaști și cât se poate de neautorizați.
Trei sticle translucide ședeau cuminți pe pult în dormitorul bunicii, având în fundal trandafirii albi ai unei duble aniversări. În cadrul intim cu autografe și oaspeți de tot felul, Herbert își susținea a nu știu câta reprezentație cu marile vinuri de la Vinarte. În prezența unor Negri, a unor Prinți și a unor Sori nu neapărat cu dinți.
Un proverb spaniol spune că o zi fără vin este o zi fără soare. L-aș modifica infim, transformând în majusculă o singură literă. Așadar o zi fără vin este o zi fără Soare, unde prin Soare înțeleg vinul meu preferat de la Vinarte, cel din recolta 2009. Din acest punct de vedere, ziua de miercuri, 18 februarie, a fost una extrem de însorită pentru o parte a membrilor CDViN.