Afişez elemetele după tag: la salina

O degustare în grup restrâns, cu două vinuri relativ tinere, ale unei crame locale, și cu cinci vinuri de vinotecă a pus în evidență arta oenologiei de la noi și de pretutindeni. Între maeștrii evidențiați se numără fără îndoială Fiorenzo Rista, iar între crame, cele care au legătură cu prestigiosul nume Marchese Antinori.

La ultima degustare în blind, în pahare negre, am avut de ghicit nu mai puțin opt vinuri, de pe șapte terroir-uri diferite, în toate ale lor: culoare, soi, țară. Ne-am jucat „pe întuneric” cu Fetești Negre, Pinot Noir-uri, Orange-uri, Ripasso-uri ori Băbești Negre în ceea ce s-a dovedit a fi unul dintre cele mai dificile exerciții oenologice din dormitorul bunicii.

Până acum, la sfârșit de august, Crama La Salina este poate singura vinărie din România care se poate lăuda cu un vin din recolta anului 2019. Și asta grație extraordinarului Ice Wine obținut din struguri de Sauvignon culeși la minus 14 grade. În luna ianuarie a anului curent. Și dacă vinului de gheață i se mai adaugă cinci licori, plus două țuici și un suc de mere bio, degustarea poate ieși perfect. Cu condiția să se petreacă în odăile bunicii...

În fiecare an, independent de voia muritorilor care suntem, Sfinții de Gheață au grijă să readucă iarna în prognoze și în suflet pe la mijlocul lunii mai. Cum mare lucru nu este de făcut, ne-am gândit totuși să-i îmbunăm cu ajutorul vinurilor care sălășluiesc de la o vreme în dormitorul bunicii.

Eu cred că Europa e ca un vin, ca un cupaj obținut din mai multe soiuri păstrate și înnobilate în diferite recipiente, amfore grecești ori romane, qvevri georgiene, tonneaux franțuzești, budane moldovenești, tancuri de inox prodotti in Italia ș.am.d. Dacă pui laolaltă Fetești Negre, Blaufränkisch-uri, Merlot-uri și vreun Saperavi, Cabernet-uri mai mult sau mai puțin france și câte un Tempranillo de Rioja, nu e sigur că vei obține vreodată o licoare omogenă, pe placul și savoarea tuturor. Nu neapărat din cauza diferențelor dintre soiuri, cât mai ales din pricina priceperii cu care au fost lucrate viile, culeși strugurii, elaborat vinul.

În ultimul weekend am mai pus la cale două întâmplări oenologice în odăile bunicii, între care și o degustare de Pinot Noir. Cei care au participat la acest prim eveniment au avut parte de o surpriză oenologică și totodată de o premieră absolută.

Pentru niște degustători ca noi, de dincoace de Carpați, întâlnirea cu vinurile unei crame din Ardeal nu poate fi decât un motiv de bucurie. O dată, fiindcă și noi, și vinificatorii, avem același sistem de valori. Apoi, fiindcă vinurile împrumută caracterul oamenilor care îngrijesc via din ale cărei roade sunt create. Crama La Salina și oamenii săi corespund perfect acestui profil, plăcerea a fost de partea noastră să-i găzduim în dormitorul bunicii.

După seara plăcută de la Crush, în care am putut degusta zece vinuri de la cinci crame românești, am zis să repetăm experiența în Vestik Club, de-a lungul a două evenimente consecutive. Un anturaj entuziast și cinci licori tinere au fost protagoniștii primei întâlniri oenologice, de vineri, din dormitorul bunicii.

Prietenii clujeni de la Crush ne-au îmbiat cu o invitație de ianuarie. Cinci producători și zece vinuri ne așteptau în club, la ceas de seară, alături de multe tentații gourmet. Nu am putut rezista propunerii, așa că am luat drumul Clujului prin cețurile familiare ale Ardealului, către capitala provinciei românești în care ne place cel mai mult să trăim și să sărbătorim.

Cu prilejul primei ediții WineUp, adică anul trecut, ne-am văzut, ne-am cunoscut, ne-am plăcut. Noua noastră prietenă se numește La Salina (apropiații îi spun și Issa) și, cum era de așteptat, este o cramă. Șade pe buza unei saline, are pensiune cu restaurant și spații de cazare, face vinuri minerale, acide, cât se poate de ardelenești. Zilele trecute a făcut cunoștință cu fanii din dormitorul bunicii.