Afişez elemetele după tag: Arad

Dacă vinul ar fi o religie, Herbert Szasz ar fi, fără îndoială, misionarul carismatic care te convinge să te convertești cât ai zice „hedonism”. Și asta doar prin felul în care desenează prin aer, cu tirbușonul în mână, rune imaginare care par să traseze harta secretă a podgoriilor lumii, legând într-o singură mișcare de încheietură răcoarea din Chile de soarele arzător al Portugaliei. Sau transformând o simplă sticlă într-un artefact și fiecare întâlnire a licorii cu palatul degustătorului într-o revelație.

Un eveniment select, cu 40 de crame și importatori de vin, dar și cu producători ori importatori de cafea, trufe, prăjituri, ciocolată, produse de patiserie etc. Cam așa ar putea fi rezumat ultimul salon de vin și gastronomie desfășurat recent în clădirea veche de un veac și jumătate a cazinoului arădean.

O fi sau nu vorba de predestinare, dar uite că se face că locuiesc într-o zonă numită Podgoria. Numele i se trage de la o stație de tren electric care reprezenta cândva punctul terminus al călătoriei podgorenilor minișeni veniți cu prețioase mărfuri la Arad. Cam de acolo, de la micuța gară electrică dispărută, am pornit și eu într-un nou voiaj către Miniș-Măderat, într-o companie cât se poate de plăcută, într-o mașină care a pătruns și în cântecele lui Janis Joplin.