Să vă spun, târziu, a nu știu câta oară, despre Herbert și despre cum a fost să fie cea mai recentă întâmplare cu vinurile sale. Era seară și era sfârșit de mai, Missy torcea între mușcate, iar Pinot lătra la nerăsărita Lună. Dintr-odată, ochiul telefonului smart a reușit să surprindă în curtea bunicii, pentru eternitate, deschiderea primei flori de rodiu din 2023. Așa că degustarea putea în sfârșit să înceapă.
Ultima degustare a anului s-a dovedit una frumoasă ca o sărbătoare legală încă neratificată. Un Herbert inoxidabil, cel puțin opt vinuri magnifice, un club entuziast. Și sentimentul că toate necazurile lumii din ultimii doi ani s-au evaporat ca prin minune, cu ajutorul unor vaccinuri pe bază de Malbec, Carménère, Fetească Neagră ori Petit Verdot, administrate în dormitorul bunicii.
Ne regăsim cu Herbert după nu știu câte valuri de restricții, de restriște, de bal mascat cotidian. Și bucuria e că parcă nimic nu s-a schimbat în interior, în interiorul clubului bunicii. Degustarea de mai cu vinuri de Lume Veche și Lume Nouă a prietenului nostru clujean autointitulat „Vânător de vinuri” a umplut odăile lui Nagymama cu degustători cât se poate de entuziaști și cât se poate de neautorizați.