O interesantă cramă dobrogeană revine în atenția CDViN după nouă ani de absență. Reluăm firul unor întâlniri și evenimente începute în anul 2015 și continuate în anul următor, aceasta fiind cea de-a patra degustare cu vinurile Domeniului Vlădoi.
În plină febră a Campionatului European de Fotbal, ne-am încumetat să organizăm, miraculos, încă o degustare de vin. Cum, vreme de două săptămâni, aproape toate după-amiezile, serile și nopțile au fost ocupate de partide de fotbal, cu greu am găsit o zi de marți pentru meciul nostru oenofil.
Deși întâlnirile noastre cu vinurile și oamenii cramei tulcene Viticola Sarica Niculițel au fost relativ numeroase în ultimul deceniu, nu mai puțin de 17 articole făcând referire la acest brand pe site-urile și pe blogul clubului, degustările oficiale în dormitorul bunicii s-au dovedit evenimente rarisime. După ce și-a adăugat recent în portofoliu perla numită Crama Zorilor, din Dealu Mare, cu al său excepțional brand Prince Matei, această cramă a devenit cu atât mai atractivă pentru orice iubitor de vin, fie el și neautorizat.
Uneori cuvintele se decantează precum vinul, îndelung, fără grabă, din plăcere. Așa s-o fi întâmplat și cu rândurile de față, scrise la ceva vreme de la întâmplarea pe care o descriu, o degustare cu vinurile noului producător Via Viticola Sarica Niculițel. A fost un eveniment cu casa închisă, cu somelier de top, cu anturaj entuziast și cosmopolit.
De câte ori deschid câte o sticlă de la Gramma, nu știu cum se face că declanșez blițul memoriei afective și revăd astfel, într-o lumină cât se poate de plăcută, întâmplările trecute cu vin și oameni faini de pe meleagurile moldovenești. Mie vinurile albe ale acestei mici mari crame îmi aduc aminte generoase degustări și irepetabile chefuri prin pădurea Dobrovățului, pe fostul domeniu al familiei Sturdza, dar și o anume mașină de epocă prețioasă căreia îi ședea bine cu un Aligoté pe dânsa. Ca să nu mai spun că, posedat de aromele Feteștilor și Aligoté-urilor, pe dată mă văd din nou la Viena, servind la standul VieVinum austrieci pretențioși cu minunate vinuri românești.
Mă întorc în gând, acum că stau la gura sobei, într-o zi de mai a anului 2024, în capătul vestic la Germaniei. Toate sunt la locul lor în această dragă, neștearsă amintire a ultimei noastre călătorii europene. Orașul Alsdorf cu bisericile sale cu turle țuguiate, casa nepotului Mircea de pe o stradă liniștită a urbei, fetița Sofia care și-a pus ghiozdanul în cui, ciocănitorile și pisicile și sticleții și broaștele curții și peștii colorați ai bălții.
Vechiul nostru amic Laurențiu Teleabă, vrednic promotor al mărcii Avincis, a susținut o nouă degustare în dormitorul bunicii. Cei mai entuziaști membri ai clubului s-au bucurat să încerce șase vinuri emblematice. Am consemnat astfel al unsprezecelea eveniment dedicat exclusiv vinurilor[…]
În felul său, orice oenolog este un Artist, un Caligraf care scrie cu cerneala vinului, un Gravor care își colorează opera cu tincturi de soi. Nu e motiv de mirare atunci că toate aceste sinonime au devenit nume de gamă[…]
Vasile Ghimpu, bun somelier și mare prieten din lumea vinului românesc, a oficiat în club o nouă degustare cu vinurile grupului Vintruvian Estates, de data aceasta dedicată în totalitate Cramei DeMatei, din Podgoria Dealu Mare. Pentru că Dan, marele absent[…]