Ochii unui șoim au ceva din profunzimea vinului cel mai bun. Sau poate că vinul se aseamănă în culorile-i profunde cu privirea unei păsări de pradă care cuprinde nemărginirea. Ne-am dat seama de asta la un festival al vânătorii desfășurat recent la Bata. Și ne-am convins de asta prelucrând fotografiile unei aventuri în ploaie la marginea unei păduri arădene, având ca protagoniști pe noi înșine și niște șoimari care zboară în gând alături de uliii lor deasupra unei lumi pline de uimire.

Dacă ar fi să descriu într-un singur cuvânt ceea ce am găsit la Clos des Colombes, un mic domeniu oenoturistic din buza stațiunii Olimp, probabil că acela ar fi rafinament. Cum nimeni nu mă obligă să-mi strecor emoțiile, capriciile, subiectivismul într-un singur termen, m-am gândit să scriu rândurile de mai jos pentru prietenii care nu avut bucuria să se afle alături de mine acolo.