După mai multe evenimente cosmopolite, cu licori și mâncăruri de pretutindeni, am dedicat o seară de la început de martie vinurilor și bunătăților autohtone. Chef-e au fost Pivnicera și mama unui membru de club, iar vinurile au purtat etichetele Avincis, Balla Géza, Casa de Vinuri Cotnari, Elite, Prince Știrbey și Vinarte.
Odăile bunicii s-au umplut iarăși până la refuz, cu ocazia aniversării clubului. De vină au fost bunătățile care țin de gastronomia asiatică pregătite de Ja, asortate mai multor vinuri din portofoliul CDViN. Astfel, Crâmpoșia a stat alături de Muc Nhoi Thit, Pinot Noir-ul a făcut casă bună cu Gai Phad Met-Ma-Muan-Himmaphan, iar Cabernet-ul a completat Massaman Neua.
Marcela, Jean Louis și fiica lor Vivi, adică Elvira, au fost preț de o seară oaspeții speciali ai clubului. Pentru prietenii noștri din Geneva am destupat câteva sticle de vin din soiuri românești, am depănat amintiri și am coborât în vinotecă, în undergroundul de sticle împăienjenite, de chitare și Jimi Hendricși din dopuri. Missy, domnișoara cu coadă a clubului, a găsit de cuviință la rându-i să fie vedeta unei ședințe foto.
Oana și Traiana, două dintre domnițele dragi din Clubul Vestik, au ținut să-și serbeze zilele de naștere laolaltă în dormitorul bunicii. Și asta s-a întâmplat a doua zi după degustarea cu vinurile Cramei Rătești. Poți să te opui la o așa serbare? Nu poți! Ci poți doar să te bucuri. Să zâmbești. Să încerci cele mai frumoase vinuri, alese după placul sărbătoritelor. Și să le spui, din suflet: La mulți ani, Oana! La mulți ani, Traiana!
N-ați avut niciodată senzația aceea de liniște, de plăcută contemplare a unui acvariu cu peștii săi multicolori, de câte ori priviți o frapieră plină de sticle cu vin? Aproape că simți cum buteliile încep să înoate, cum vinul alunecă prin apă ca un animal acvatic în toată splendoarea sălbăticiei sale. M-am bucurat recent de aceste senzații cu prilejul unei zile de naștere sărbătorite în dormitorul bunicii.
Motanul casei dormea dus pe masa din sufragerie, înconjurat de cele mai interesante obiecte. Eu îmi făceam de lucru prin dormitor, prin dormitorul bunicii, pe muzică de Vivaldi, înconjurat de cele mai interesante vinuri. La urma urmei, nu era decât o zi obișnuită din viața clubului, dacă nu ar fi să ținem cont de festinul ce urma să înceapă.
De la o vreme, la Drăgăşani ne simţim ca acasă. Ştim bine toate hotelurile, maşina se conduce singură până la destinaţie, din Ţara Ardealului în Ţara Olteniei. Ne-am împrietenit cu taximetriştii, cu recepţionerii, cu gropile şi cu câinii negri de Drăgăşani. Şi călătorim de fiecare dată cu plăcere acolo, ca şi cum plăcerea poate fi de fiecare dată reinventată.
Într-o seară de miercuri, clubul nostru s-a transformat într-un club de flori. Cu greu am reușit să mai găsim loc printre ele ființelor și obiectelor care populează în mod obișnuit dormitorul bunicii: degustători neautorizați, pahare, sticle de vin premium, autografe și bufnițe. Motivul unei asemenea plăcute suprapopulări a fost sărbătorirea a două prețioase membre CDViN.