Dacă vinul ar fi o religie, Herbert Szasz ar fi, fără îndoială, misionarul carismatic care te convinge să te convertești cât ai zice „hedonism”. Și asta doar prin felul în care desenează prin aer, cu tirbușonul în mână, rune imaginare care par să traseze harta secretă a podgoriilor lumii, legând într-o singură mișcare de încheietură răcoarea din Chile de soarele arzător al Portugaliei. Sau transformând o simplă sticlă într-un artefact și fiecare întâlnire a licorii cu palatul degustătorului într-o revelație.
După o altă lungă vară fierbinte în care totul a fost pus între ghilimelele marilor vacanțe, ne întoarcem firesc la plăcerile oenofile care dau sens, de două decenii încoace, Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizați. Și ce prilej mai bun am avea decât o degustare cu vinuri italiene, chiliene și franțuzești susținută de inegalabilul amic Herbert Szasz?
Ce poate fi mai tentant decât o degustare de vinuri de Mărțișor? Poate doar o degustare fantastică, la puterea „n”, de vin, șampanii, calvados, coniac și rom, susținută de Herbert Szasz, cu prilejul a zece ani de prezență în Vestik Club.
Ultima degustare a anului s-a dovedit una frumoasă ca o sărbătoare legală încă neratificată. Un Herbert inoxidabil, cel puțin opt vinuri magnifice, un club entuziast. Și sentimentul că toate necazurile lumii din ultimii doi ani s-au evaporat ca prin minune, cu ajutorul unor vaccinuri pe bază de Malbec, Carménère, Fetească Neagră ori Petit Verdot, administrate în dormitorul bunicii.
Herbert ne-a încălzit într-o seară răcoroasă și pandemică de octombrie cu vinurile sale de pretutindeni. Din Italia, Argentina, Franța și Chile, de pildă. Între ele, un Sauvignon Blanc andin dumnezeiesc purtând semnătura lui Michel Rolland.
La cea mai recentă prezență a sa în club, Herbert a fost gratulat cu aplauze din partea unui public care a umplut până la refuz odăile bunicii. Poate și de aceea, cu fiecare an și cu fiecare degustare, distanța dintre Cluj și Arad devine tot mai mică...
Mă întorc în gând, acum că stau la gura sobei, într-o zi de mai a anului 2024, în capătul vestic la Germaniei. Toate sunt la locul lor în această dragă, neștearsă amintire a ultimei noastre călătorii europene. Orașul Alsdorf cu bisericile sale cu turle țuguiate, casa nepotului Mircea de pe o stradă liniștită a urbei, fetița Sofia care și-a pus ghiozdanul în cui, ciocănitorile și pisicile și sticleții și broaștele curții și peștii colorați ai bălții.
În felul său, orice oenolog este un Artist, un Caligraf care scrie cu cerneala vinului, un Gravor care își colorează opera cu tincturi de soi. Nu e motiv de mirare atunci că toate aceste sinonime au devenit nume de gamă[…]
Vasile Ghimpu, bun somelier și mare prieten din lumea vinului românesc, a oficiat în club o nouă degustare cu vinurile grupului Vintruvian Estates, de data aceasta dedicată în totalitate Cramei DeMatei, din Podgoria Dealu Mare. Pentru că Dan, marele absent[…]
Ne despărțim de anul oenologic 2025 cu un ultim eveniment oficiat de Vânătorul de Vinuri Herbert Szasz, descris inspirat pe fb de prietenul meu Dan drept „o călătorie senzorială în jurul lumii: Franța, Spania, Portugalia, Argentina, Chile și Japonia”. Lista[…]