Afişez elemetele după tag: Avincis

Anul acesta, pe lista scurtă dar densă a urgiilor din urmă, pandemia și războiul de lângă noi, am adăugat un nedorit element: canicula. Din pricina ei am renunțat la unele degustări și chiar la tradiționala ieșire de Rugă la Ferendia. Totuși, către sfârșit de august, am avut bucuria să găzduim în dormitorul bunicii un eveniment special, între prieteni de pretutindeni.

Alături de degustarea oficială cu vinurile Cramei Carastelec, agenda clubului a mai cuprins recent, la interval de câteva zile, și un eveniment privat, dedicat unor prieteni de pe la noi, din comuna periurbană Vladimirescu, dar și din Belgia. Povestea se petrece a doua zi după alegerile locale și europarlamentare, oferind aroma atât de plăcută a unor licori purtând emblema caselor Avincis, Carastelec, Davino, DeMatei, Viticola Sarica Niculițel.

Valeriu Stoica, unul dintre dascălii care au modelat, de drept, România, se numără printre marii noștri prieteni. Ne regăsim în septembrie în mijlocul acelei fără de vârstă  confrerii a vinului numite CDViN, înlăuntrul dormitorului bunicii, pentru a degusta, a nu știu câta oară, marile licori care poartă marca Avincis.

Tot la început de martie, ca un Mărțișor de breaslă dăruit unor medici locali, am avut parte de o degustare specială, cu multe vinuri și bunătăți. Aș fi putut numi oricum această poveste de pahar: Doctorii clubului iubesc pasta și vinul, O nouă degustare maraton în clinica de vin, Nouă etichete tămăduitoare pentru cei care vindecă. Privind post-factum rămășițele unei seri hedoniste, i-am spus totuși altfel...

Există o singură zi din an în care paharele clubului se umplu cu ghiocei. De Mărțișor, am petrecut alături de multe fete frumoase, dăruind broșe și primind sărutări. Pentru cedevini, seara cu pricina este una dintre cele mai frumoase întâmplări ale anului.

A trecut ceva vreme de la ultima degustare în pahare negre organizată în dormitorul bunicii. Dacă în ultimii doi ani am ajuns cumva să ne obișnuim cu pandemia, nu am fi crezut că următorul nostru blind va fi pus la cale în vreme de război.

Dacă despre Feteștile Negre, ca și despre Negrii de Drăgășani, știam deja că au această calitate, recent am descoperit și un gulaș care dă dependență. Judecăm asta după numărul farfuriilor consumate și după plăcerea cu care s-a întâmplat totul.

Mai multe vinuri albe create de prietenii noștri oenologi de pretutindeni, servite alături de bunătățile gătite de Pivnicera noastră de acasă, au adus bucurie celor prezenți în curtea bunicii într-o seară fierbinte de început de august. În alveola noastră domestică încape o lume întreagă, de vise, de festivaluri, de călătorii, așa cum în fiecare strop de vin al prezentului putem regăsi fericirea fără frontiere și fără de regrete a trecutului recent.

La ultima degustare în blind, în pahare negre, am avut de ghicit nu mai puțin opt vinuri, de pe șapte terroir-uri diferite, în toate ale lor: culoare, soi, țară. Ne-am jucat „pe întuneric” cu Fetești Negre, Pinot Noir-uri, Orange-uri, Ripasso-uri ori Băbești Negre în ceea ce s-a dovedit a fi unul dintre cele mai dificile exerciții oenologice din dormitorul bunicii.

Se ia o dată anume din calendar, se asortează cu șase vinuri de pe șase terroir-uri diferite, savurate alături de șase tarte diferite, elaborate de un chef minunat dar neautorizat, și gata, se obține încă o sărbătoare de neuitat în dormitorul bunicii. Îi vom spune de-acum, pentru eternitate, Winelentine’s Day...