Miercuri, 23 Septembrie 2015 14:26

Clos des Colombes, mai multe emoții care nu încap într-un singur cuvânt Recomandat

Scris de
Evaluaţi acest articol
(10 voturi)

Dacă ar fi să descriu într-un singur cuvânt ceea ce am găsit la Clos des Colombes, un mic domeniu oenoturistic din buza stațiunii Olimp, probabil că acela ar fi rafinament. Cum nimeni nu mă obligă să-mi strecor emoțiile, capriciile, subiectivismul într-un singur termen, m-am gândit să scriu rândurile de mai jos pentru prietenii care nu avut bucuria să se afle alături de mine acolo.

 

Madame Anne-Marie Rosenberg a transformat o bucată dintr-un fost IAS într-o bijuterie turistică. În timp ce ne plimba prin cramă și prin pivniță, am întrebat-o ce anume poate să determine o franțuzoaică de origine evreiască să se mute tocmai în Dobrogea cu tot cu propriul destin. Așa am aflat de rădăcinile românești ale doamnei și am înțeles că avem de-a face cu o ființă care privește profund lumea, dincolo de aparențe, prejudecăți, resentimente.

Toată povestea ni s-a spus între baricurile pivniței, printre straturile de calcar și fier ale acestui underground inițiatic. O găsiți și pe site-ul cramei, iar eu vă invit să vizitați locul pentru a afla totul de la proprietară. Dacă veți fi fascinați mai mult de gazdă decât de vinurile sale, dacă veți fi cuceriți de șarmul ființei transmis ambientului, clădirilor și plantației, să nu vă simțiți vinovați cu nimic. Ni s-a întâmplat și nouă.

Într-o plimbare prin vie, însoțiți de viticultorul casei, am apucat să dăm zoom pe minaretul din comuna 23 August, o localitate minunată cu o denumire nefericită. Nu știu în câte locuri din țara asta privirea fotoreporterului se poate juca astfel, cu aceste elemente care în lumea de astăzi au ajuns să fie contrastante: vița-de-vie destinată vinului și acel simbol al credinței islamice din care muezinii își transmit fără greș chemarea. O căsuță șic așteaptă turiști pentru cazare într-un cotlon de plantație. Mai vechea și impunătoarea construcție care a găzduit cândva sediul de IAS așteaptă aceeași transformare care a sfințit până acum locul în stil franțuzesc. Lângă ea, măgarul pe nume Irinel paște o iarbă gustoasă lângă o Dacie de fier vechi.

În vie, un fascinant personaj butaforic alungă graurii cu ajutorul unui tun alimentat cu propan. Nu am aflat numele sperietorii, însă am avut grijă, în timp ce fotografiam apetisanții struguri de Viognier, Merlot, Syrah și Cabernet, să nu ne apropiem prea mult urechile de sonica sa armă. Mai aproape de cramă se află golumbarul temporar lipsit de porumbeii care au dat numele locului. Cerberul dârz al domeniului, un cățeluș de pripas cu dimensiuni de chihuahua, pe nume Cârnaț, dă semnalul că străinii s-au întors din plimbare. Un pic mai încolo, celălalt cățel, pe nume Nicolae, ne întâmpină mai cuminte, în lanț. Prin gardul de sârmă se văd hotelurile stațiunii Olimp și cireada de vaci ce paște o iarbă iluzorie în marginea unui crâng.

Înainte de degustarea propriu-zisă, oferită cu generozitate de madame Rosenberg, am apucat să fotografiem restaurantul și originalul desciorchinător realizat din lemn, la comandă, cu ajutorul unui tâmplar iscusit. Despre vinuri nu voi spune prea multe, lăsând fiecăruia plăcerea descoperirii și înțelegerii lor, în cadrul unei degustări-pilot ce va avea loc în Vestik Club. Și totuși parcă m-am îndrăgostit de rosé-ul de Fetească Neagră, între atâtea vinuri servite: Inimă de Pivoine 2014 (cupaj de Sauvignon Blanc, Fetească Albă, Riesling Italian), Terra Alba 2014 (Fetească Albă, Riesling și „ câțiva litri de Pinot Gris și Muscat-Ottonel”), Viognier 2013, Bouquet Rosé (Fetească Neagră) 2014, Cuvée Gourmand 2014 (Pinot Noir), Syrah 2013, Terra Rosa 2010 (Cabernet Sauvignon, Merlot, „un pic de Syrah și Fetească Neagră„). Pentru acasă, la pachet și la bax am luat, alături de vinurile preferate din degustare, și câte o sticlă din vinurile premium ale cramei: Cuvée Rennaissance 2012 (Syrah&Merlot), Cuvée Rennaissance 2013 (Pinot Gris) și Prințesa și Bobul de Mazăre 2013 (Riesling Italian&Sauvignon), plus o șampanie brut, La Terraudière, Grand Cru. De toate acestea ne vom bucura în curând, alături de prieteni, în odăile bunicii.

 

Mai multe imagini

Citit 2437 ori Ultima modificare Marți, 02 Iulie 2019 10:08

Pivnicer

Fără să fim șefi de stat, mari maeștri de lojă ori mici somități pe scara socială, călătoria noastră din 2019 la Drăgășani, de Ziua Bunicii Maria Știrbey, a trecut fortuit prin Sibiu. Cu o lună înaintea evenimentului, nu mai erau de găsit locuri de cazare acceptabile în zona Drăgășaniului pe o rază de 50 de kilometri, așa că am avut bucuria să revedem Hermannstadt-ul și să-i savurăm bunătățile.

Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați

Caută

Arhivă

Publicitate