Nu ar fi existat nici o legătură între Fatoumata Diawara  și Vinul de Ferendia dacă, cu doi ani în urmă, doi dintre vestici nu s-ar fi îndrăgostit, iremediabil, de  vinurile din viță nobilă. Din această nebunie molipsitoare și cu repetiție, în săptămâna Sfântului Valentin a anului 2012, asociația Vestik a inaugurat ceea ce avea să devină Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați. De atunci, am început să îmi împart timpul liber între degustările de vin de la Club, serile dansante din pub-urile timișorene, călătoriile prin viile și cramele din țară, prieteni noi şi vechi și interminabile lucrări de renovare a apartamentului în care locuiesc. Pe deasupra, am găsit timp și pentru Ferendia, care a devenit locul de joacă pentru doi oameni mari, care și-au propus să continue o moștenire ce părea condamnată să se risipească.

În cel mai ascuns cotlon al casei noastre aproape centenare, acolo unde altădată erau păianjeni şi igrasie, ţevi contorsionate şi lemne putrezite, am amenajat din senin o vinotecă.

Un pic mai târziu am umplut arcadele tainiţei cu vinuri de top şi internetul cu blogurile şi site-urile noastre de nişă. Apoi am născocit un nou concept publicitar, flashtasting, şi am transformat odăile bunicilor în wine club exclusivist.

Unul dintre marile regrete pe care le încearcă un iubitor de vin decurge din constatarea că lumea oenologică, aidoma fotbalului, şi-a pierdut de mult inocenţa. Poate că totul are legătură cu globalizarea, poate că această cădere în păcatul mercantil vine din actuala criză ori poate că ţine pur şi simplu de duplicitara natură umană. De la cel mai cunoscut critic de vin mondial, cel care stabileşte cotele de piaţă ale marilor producători şi marilor vinuri, şi până la ultimul, obscur, exeget balcanic, aproape toţi par a urmări un interes cu una sau mai multe cifre atunci când se apucă să scrie despre parfumul de coloniale al licorii de struguri.