La o oră de mers pe Alaska Highway dinspre capitala Whitehorse, după ce semnalul a dispărut de mult pe telefonul mobil şi întâlneşti mai mult ATV-uri (vara) sau sănii trase de câini (iarna) pe marginea drumului, ajungi la Caribou Crossing, sau Carcross pe scurt, o aşezare cu populaţie 431 de suflete (mult mai puţine iarna) aproape de frontiera cu Columbia Britanică şi Alaska.
Calea ferată dinspre Skagway face trenul să oprească în acest mic oraş reprezentativ pentru Goana dupa Aur din Klondike din secolul XIX, pe teritoriul Primei Naţiuni Tagish, cândva poate la fel de înfloritor ca Dawson City. Acesta nu a devenit încă un oraş fantomă din cauza turismului, însă e populat doar vara, în septembrie hotelul, gara şi băcănia îşi bat în cuie obloanele la ferestre şi uşi şi hibernează în lunga noapte polară (oraşul e situat la paralela 60 Nord). Câteva familii iubitoare de viaţa departe de oameni se încumetă să petreacă aici şi lunga iarnă, fără telefon, internet, la peste o oră de drum prin zăpadă de cel mai apropiat magazin, spital sau post de poliţie.
Carcross are în vecinătate şi cel mai mic deşert din lume, de fapt nişte dune nordice urmare a unui lac secat, şi el produs la rându-i la sfârşitul erei glaciare prin topirea marilor gheţari. E un mare teren de joacă pentru adulţi care se întrec cu ATV-uri sau practică sandboarding şi care îl face pe ghidul meu, labradorul Luna, să alerge fericit prin dunele de nisip.
Text şi foto: Adrian Armanca