Guvernul României a aprobat, în şedinţa din 3 noiembrie 2010, transmiterea Cetăţii Aradului din domeniul public al statului şi administrarea Ministerului Apărării, în domeniul public al Municipiului Arad şi administrarea Consiliului Local Municipal Arad. Hotărârea de Guvern prevede că predarea se face „în vederea reabilitării şi aducerii în circuitul civil şi valorificării potenţialului istoric şi cultural al Cetăţii Aradului”. Militarii din Cetate se vor reloca la UM Gai, care va fi modernizată din fondurile administraţiei locale iar municipiul Arad predă armatei un teren 10 ha pentru realizarea unui poligon de instruire.

  Primarul Aradului, domnul Gheorghe Falcă, a declarat: „Prin această cetate, România va avea încă un simbol turistic, cu multe evenimente istorice, şi cred că anii care vor urma vor confirma că deciziile, atât ale Ministerului cât şi ale administraţiei locale, sunt decizii importante, valoroase şi istorice nu numai pentru Arad, ci şi pentru România”.

  Cetatea Aradului, în stil Vauban, a fost construită în timpul domniei împărătesei Maria Terezia (1740-1780). Locul ales pentru construcţie era strategic, fiind aşezat la întretăierea a două importante drumuri comerciale, unul ducea din Câmpia de Vest spre Transilvania şi altul venea din nord, dinspre Oradea asigurând legătura cu Timişoara. Lucrările au durat peste 20 de ani (1762-1783) iar planurile au fost elaborate de arhitectul militar austriac Filipp Ferdinand Harsch. Cetatea are formă stelată, cu şase bastioane, iar zidurile au o grosime de trei metri. La acea vreme, cetatea era înconjurată de un şant umplut cu apă din Mureş.

  Cetatea Aradului a jucat un rol important în revoluţia  maghiară din 1848-1849, fiind asediată timp de nouă luni, între octombrie 1848 şi iunie 1849. La data de 6 octombrie 1849, în împrejurimile cetaţii au fost executaţi, de autorităţile austriece, 13 generali ai armatei revoluţionare   maghiare.

  O perioadă  de timp, cetatea a fost folosită ca şi închisoare, aici fiind întemniţat revoluţionarul român Eftimie Murgu. În anul 1794 au fost închişi în această cetate 1.200 soldaţi  francezi, iar în 1881 soldaţii turci luaţi prizonieri în Bosnia. Cel mai cunoscut prizonier a fost Gavrilo Princip, cel care în 28 iulie 1914 l-a asasinat la Sarajevo pe principele moştenitor al tronului imperiului austro-ungar, Franz Ferdinand. Acest asasinat a fost semnalul de începere a primului război mondial.

  În timpul primului război mondial, în cetate au fost mii de prizonieri de război sârbi. Din cauza condiţiilor grele de detenţie au murit 4.317 prizonieri, în memoria lor fiind pusă la poarta de intrare o placă comemorativă. În perioada interbelică, cetatea a fost garnizoană a Aradului şi a găzduit Regimentul 93 Infanterie. După încheierea celui de-al doilea război mondial în cetate a staţionat o unitate de tancuri sovietică până în anul 1958. Locul sovieticilor a fost luat apoi de un regiment de tancuri românesc. În prezent, în cetate se află batalionul mixt româno-ungar de menţinere a păcii.

Vezi Galeria Foto