Miercuri, 04 Mai 2011 23:48

Incursiune în istoria unei mari familii şi în istoria României Recomandat

Scris de
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
b495a0217206574382cbb76326b739fa.jpg b495a0217206574382cbb76326b739fa.jpg

Poveste cu domnitori, prinţi albi, filoxeră şi IAS-uri într-un singur pahar cu vin

S-a spus şi s-a scris, pe bună dreptate, că ziua de 1 Mai a fost pentru invitaţii Cramei Ştirbey o alternativă  frumoasă la ziua muncii cu mici şi bere din pădurile patriei. Pentru "vestici" însă, ea a fost mai mult decât atât, o adevărată călătorie în istoria unei familii şi în istoria României.

Povestea începe demult, iar unul dintre iluştrii înaintaşi a fost Barbu Dimitrie Ştirbey, domnitor în Ţara Românească în perioadele: 1849-1853 şi 1854-1856, fratele principelui Gheorghe Bibescu, fiul lui Dimitrie Bibescu şi al Ecaterinei Văcărescu, adoptat de bogatul său unchi, Barbu Ştirbey, căruia i-a preluat numele. Fiul mijlociu al acestuia, Alexandru Barbu Ştirbei a fost un om politic român, care a îndeplinit funcţia de ministru de finanţe al României în anul 1891.

Mai aproape de noi, străbunicul gazdei noastre, doamna baron Ileana Kripp Costinescu, a fost Barbu Alexandru Ştirbey, născut în 1872,  om politic din România, preşedinte al Consiliului de Miniştri, membru de onoare al Academiei Române. Prinţul Barbu Ştirbey a urmat atât liceul, cât şi cursurile Facultăţii de Ştiinţe Juridice din Paris. Întors în ţară, s-a căsătorit (1895) cu Nadejda Bibescu, cu care a avut patru fiice, una din ele, Maria fiind bunica gazdei a cărei zi de naştere este 1 mai, motiv pentru care această zi a fost aleasă ziua cramei. Personalitatea lui Barbu Ştirbey, de om extrem de rafinat, cult, manierat, bărbat frumos, cu părul bogat şi negru, de o ţinută tipic englezească, i-a adus supranumele de "Prinţul alb".

În anul 1913, regele Carol I îl numeşte pe Barbu Ştirbey administrator al Domeniilor Coroanei Regale. Între prinţul moştenitor Ferdinand şi Barbu Ştirbey s-a legat o puternică prietenie. Devenit rege, Ferdinand îl va lua consilier personal pe Ştirbey, iar multe din hotărârile care au marcat România  au fost luate la sfatul lui motiv pentru care  se mai spunea "eminenţa cenuşie". Atunci când Carol al II lea a fost proclamat rege, la 7 iunie 1930, Barbu Ştirbey a fost nevoit să plece în exil la Paris, unde a stat 10 ani. Revenit din exil, după înlăturarea în 1940 a lui Carol al II-lea, Barbu Ştirbey a fost trimis în misiune diplomatică la Cairo şi Moscova, în încercarea de a trata cu Aliaţii.

În anul 1945, partidele politice istorice şi Regele Mihai doreau alternativa formării unui guvern sub conducerea lui Barbu Ştirbey, în timp ce ţara era în tranziţia de la guvernul lui Rădescu la cel al lui Petru Groza. Din păcate, la 2 martie 1945, Petru Groza este impus de Moscova, iar Barbu Ştirbey nu a apucat să fie numit prim-ministru. Prinţul Ştirbey a murit în mod neaşteptat în 1946, oficial de cancer hepatic, dar se pare că a fost otrăvit.

Prinţesa Maria Ştirbey s-a căsătorit cu unul din fiii lui Emil Costinescu, ministru de finanţe şi cofondator al Bancii Naţionale a României. Si toate astea reprezintă doar o parte din arborele genealogic al doamnei Ileana Kripp Costinescu, pentru că în afară de străbunicul Ştirbey, ar mai fi străbunica Bibescu, bunicul Costinescu din partea tatălui, bunicul Brătianu din partea mamei. Sunt nume importante din istoria României (care au produs multă mânie proletară în anii negri ai comunismului), şi familia a avut mult de suferit, un exemplu fiind bunicul din partea mamei, Dan Brătianu, care a făcut 15 ani în închisoare şi 3 ani de muncă silnică, cu domiciliu forţat în Bărăgan în satul Viişoara.

După naţionalizarea cramei din Drăgaşani, aceasta a devenit "bunul întregului popor", adică IAS Drăgăşani. În 2001 familia a reuşit să să reintre în posesia celor 20 de hectare de vie, începând să cultive multe soiuri autohtone. Trebuie spus că străbunicul Barbu Ştirbey, după filoxera care a distrus viile, a construit cea mai mare pepinieră de vie din ţară şi a fost cel care a insistat să se cultive soiuri româneşti. Aici se fac vinuri locale: Crâmpoşia Selecţionată, Negru de Drăgăşani, Novac, dar şi alte vinuri româneşti cum ar fi Fetească Neagră, Tămâioasă Românească sau Fetească Regală.

Doamna baron Ileana Kripp, şi soţul dânsei, baronul Jakob Kripp, au reuşit admirabil să reînvie tradiţia şi istoria viticolă a familiei, şi datorită cunoştinţelor familiei Kripp din Tirol, proprietară de 500 de ani a unei podgorii în nordul Italiei. Oenologul cramei, domnul Oliver Bauer, ne-a oferit noile vinuri din gamele Brătianu şi Prince Ştirbey, dar şi o orizontală de vinuri din 2005. Surprizele au fost cele două spumante obţinute din Crâmpoşie Selecţionată şi Fetească Regală.

Aşteptăm apariţia pe piaţă a spumantului din Fetească Regală şi vom închina un pahar pentru această călătorie de 1 mai nemuncitoresc într-un alt spaţiu, dar mai ales într-un alt timp, în istoria antecomunistă  şi anticomunistă a României.
 

 

Citit 1651 ori Ultima modificare Luni, 18 Martie 2019 13:01

Pivnicer

Fără să fim șefi de stat, mari maeștri de lojă ori mici somități pe scara socială, călătoria noastră din 2019 la Drăgășani, de Ziua Bunicii Maria Știrbey, a trecut fortuit prin Sibiu. Cu o lună înaintea evenimentului, nu mai erau de găsit locuri de cazare acceptabile în zona Drăgășaniului pe o rază de 50 de kilometri, așa că am avut bucuria să revedem Hermannstadt-ul și să-i savurăm bunătățile.

Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați

Caută

Arhivă

Publicitate