Mai întâi, Moş Crăciun a avut grijă să coboare pe hornul din dormitorul bunicii. N-am înţeles prea bine de ce, căci nu am fost cei mai cuminţi copii din lume. Pesemne că, totuşi, cineva acolo sus ne iubeşte. Atât de tare încât ne-a dăruit una dintre cele mai frumoase jucării, o dioramă cu trenuleţe. Prietenul nostru Andrei, care este şi DJ-ul inspirat al CDViN, a muncit jumătate de an pentru a construi darul de Crăciun. A creat un microunivers tematic, cu cramă în vârf de deal, cu vii, cu tractoraşe şi butoaie, cu case şi biserică, cu căi ferate care traversează ţinutul, cu pensiune şi restaurant, cu macaze, peroane şi oameni minusculi. Călătorii aşteaptă trenul, doi îndrăgostiţi se îmbrăţişează, acarii şi şeful de gară sunt la locul lor, pe bancă şed doamne în vârstă, vineee expresul! Locomotiva are lumini intermitente, împrejurimile sunt luminate de lămpi stradale, pe o cale ferată paralelă staţionează o garnitură de marfă cu vagoane de vin. Şi pe vagoane, cine credeţi că tronează, chiar Lucky Motanul, emblema CDViN, somelierul neautorizat cu coadă a cărei anterioară ispravă a fost să se strecoare ca imprimeu pe tricourile unei naţionale de fotbal.
Mihai, inginerul globetrotter al clubului, a venit şi el în chip de elf, ţop[ind în pantofii săi haioşi pe lângă bradul din sticle. Am fost cu toţii aşa de încântaţi şi rămaşi fără de cuvinte din pricina cadoului încât mai toată seara de Crăciun ne-am jucat cu trenuleţele Moşului. Dacă stau să mă gândesc bine, cam asta am făcut în fiecare zi de la Crăciun încoace, visând că suntem iarăşi mici, foarte mici, atât de mici încât să încăpem în microlumea creată de Andrei, în locomotivă şi în vagoane, pe străduţele fără maşini, pe dealul cu vie şi cramă, în tractoraşul viticultorului. Dragă Moşule, promitem că vom încerca să fim şi mai cuminţi în 2015, că vom merge şi cu trenul în vizită pe la crame şi că te vom aştepta, atunci când eşti mai obosit de atâta colindat prin lume, cu un vin bun în dormitorul bunicii.