Eu cred că Europa e ca un vin, ca un cupaj obținut din mai multe soiuri păstrate și înnobilate în diferite recipiente, amfore grecești ori romane, qvevri georgiene, tonneaux franțuzești, budane moldovenești, tancuri de inox prodotti in Italia ș.am.d. Dacă pui laolaltă Fetești Negre, Blaufränkisch-uri, Merlot-uri și vreun Saperavi, Cabernet-uri mai mult sau mai puțin france și câte un Tempranillo de Rioja, nu e sigur că vei obține vreodată o licoare omogenă, pe placul și savoarea tuturor. Nu neapărat din cauza diferențelor dintre soiuri, cât mai ales din pricina priceperii cu care au fost lucrate viile, culeși strugurii, elaborat vinul.

Un vin de zece ani a fost vedeta celei de-a doua seri oenologice purtând marca Antinori. Ne-am plimbat simbolic prin trei terroir-uri diferite, poposind extaziați undeva în  Toscana, în Vignaferrovia.

A devenit deja o tradiție ca vinurile Antinori să facă spectacol, două zile consecutiv, în odăile bunicii. Pentru 2019, promotorii ne-au pregătit câteva dintre cele mai frumoase vinuri create în Lombardia, în Toscana, în Umbria, în Puglia și în Dealu Mare.

Se ia o dată anume din calendar, se asortează cu șase vinuri de pe șase terroir-uri diferite, savurate alături de șase tarte diferite, elaborate de un chef minunat dar neautorizat, și gata, se obține încă o săbătoare de neuitat în dormitorul bunicii. Îi vom spune de-acum, pentru eternitate, Winelentine’s Day...

Când vine Herbert în Vestik Club, mă văd nevoit să mai aduc scaune în odăile bunicii. Dacă negociantul clujean este însoțit și de vinuri franțuzești, avem de-a face cu un banchet în toată regula. La care participă până și pisicile din vecini...

În ultimele zile ale anului 2018 am avut plăcerea să degustăm între prieteni câteva dintre vinurile noii crame Lechburg. Cum ne-am luat cu altele și anul chiar a trecut, cronica întâmplării se scrie abia acum, în ianuarie 2019.

Ultimul bal al anului în Vestik Club l-a avut ca maestru de ceremonii pe somelierul Ștefan Timofti, care ne-a prezentat mai multe licori purtând eticheta celui mai nou proiect din lumea vinului românesc – Valahorum.

La cea mai recentă prezență a sa în club, Herbert a fost gratulat cu aplauze din partea unui public care a umplut până la refuz odăile bunicii. Poate și de aceea, cu fiecare an și cu fiecare degustare, distanța dintre Cluj și Arad devine tot mai mică...

Alira sună frumos, aproape ca Alina, aproape ca Adina. Ai zice că e un nume străvechi românesc, de prin părțile de sud, însorite. Cei care fost însă vreodată la Aliman și au trecut și pe lângă Rasova știu bine însă că aici vorbim de un brand și totodată de un nume relativ nou pe piața vinului românesc, obținut prin asocierea celor două denumiri de localități dobrogene. Și mai știu că Alira are o soră mai mare în Bulgaria, în Bessa Valley, cel puțin la fel de frumoasă...

Încă o prestigioasă cramă din România își face debutul în dormitorul bunicii. Domeniile Panciu ne-au oferit o seară spumoasă și spumantă cu ajutorul a cinci vinuri de top din portofoliul propriu, prezentate de un tânăr și entuziast somelier clujean.