În urmă cu vreo trei ani, m-am întâlnit cu un bun prieten undeva pe dealurile Măderatului. Surpriza a fost imensă și reciprocă, mai ales că nu ne văzusem de la o vreme. Nu, nu era un amic de pe aici, de pe malurile Mureșului, noua mea casă. Ori de acolo, de pe malurile Begăi, vechea mea casă. Ci era un apropiat din lumea vinului, un cetățean planetar, de felul, său italian, pe nume Emanuele Reolon.

Până acum, la sfârșit de august, Crama La Salina este poate singura vinărie din România care se poate lăuda cu un vin din recolta anului 2019. Și asta grație extraordinarului Ice Wine obținut din struguri de Sauvignon culeși la minus 14 grade. În luna ianuarie a anului curent. Și dacă vinului de gheață i se mai adaugă cinci licori, plus două țuici și un suc de mere bio, degustarea poate ieși perfect. Cu condiția să se petreacă în odăile bunicii...

A doua degustare cu vinurile Cramei Lechburg s-a petrecut firesc, în miez de iulie torid, în absența promotorilor legitimi ai casei. Despre cramă au vorbit de la sine vinurile sale, opt la număr, iar nouă, degustători cât se poate de neautorizați și jurnaliști câte se poate de autorizați, ne-a făcut plăcere să le servim, să le sorbim și, acum, post factum, să le povestim.

Dublă premieră în dormitorul bunicii. A doua cramă din Basarabia debutează cu o degustare a șase vinuri de top, între care unul care este scos pentru prima dată în lume. O haită de Lupi și un corp de balet având-o pe La Petite Sophie ca protagonistă au făcut spectacol în clubul de vin arădean. La sfârșit, unii au preferat-o pe micuța și delicata balerină, Frumoasa serii, iar alții au ales Bestia, puternica fiară oenologică ale cărei labe au lăsat o urmă de neuitat în Vestik Club.

Răzvan Demian, omul de vin cel mai activ în Vestik Club, ne-a oferit în premieră o degustare cu licorile Cramei Teodor. Noua cramă sătmăreană a trimis în dormitorul bunicii nu mai puțin de șase vinuri, iar câteva dintre ele au de-acum fani arădeni și timișoreni.

Două mâțe foarte simpatice au susținut în felul lor ultima degustare cu Villa Vinèa. Una, cu tors discret și blană tricoloră, tolănită pe o geantă a casei, a aprobat leneș întregul spectacol; cealaltă,  cu ochi perlați și mustăți sârmoase, a îmbrățișat o sticlă de Fetească Neagră a producătorului de pe Târnave.

În fiecare an, independent de voia muritorilor care suntem, Sfinții de Gheață au grijă să readucă iarna în prognoze și în suflet pe la mijlocul lunii mai. Cum mare lucru nu este de făcut, ne-am gândit totuși să-i îmbunăm cu ajutorul vinurilor care sălășluiesc de la o vreme în dormitorul bunicii.

Eu cred că Europa e ca un vin, ca un cupaj obținut din mai multe soiuri păstrate și înnobilate în diferite recipiente, amfore grecești ori romane, qvevri georgiene, tonneaux franțuzești, budane moldovenești, tancuri de inox prodotti in Italia ș.am.d. Dacă pui laolaltă Fetești Negre, Blaufränkisch-uri, Merlot-uri și vreun Saperavi, Cabernet-uri mai mult sau mai puțin france și câte un Tempranillo de Rioja, nu e sigur că vei obține vreodată o licoare omogenă, pe placul și savoarea tuturor. Nu neapărat din cauza diferențelor dintre soiuri, cât mai ales din pricina priceperii cu care au fost lucrate viile, culeși strugurii, elaborat vinul.

Un vin de zece ani a fost vedeta celei de-a doua seri oenologice purtând marca Antinori. Ne-am plimbat simbolic prin trei terroir-uri diferite, poposind extaziați undeva în  Toscana, în Vignaferrovia.

A devenit deja o tradiție ca vinurile Antinori să facă spectacol, două zile consecutiv, în odăile bunicii. Pentru 2019, promotorii ne-au pregătit câteva dintre cele mai frumoase vinuri create în Lombardia, în Toscana, în Umbria, în Puglia și în Dealu Mare.