Ultima degustare, ultimul bal al anului 2019. Șase vinuri purtând marca Antinori și Viile Metamorfosis au fost cel mai potrivit dar de Crăciun pentru iubitorii de vin neautorizați care își fac veacul în dormitorul bunicii. Până la urmă, „amănuntul” că unele dintre ele sunt supertoscane ori supervalahe i-a atras în club pe cei mai inițiați dintre noi...

Amicul Răzvan Demian, unul dintre cei mai cunoscuți somelieri români, ne-a provocat la o nouă degustare cu vinuri italiene. A fost o seară de Syrah, Merlot, Barolo și Amarone, condimentată din plin cu poantele și acordurile de chitară ale promotorului, de care degustătorii neautorizați își vor aminti multă vreme de acum încolo.

Stelele din Eger au strălucit preț de o noapte în dormitorul bunicii. Le-am admirat alături de un autorizat cavaler al vinului și de mulți degustători neautorizați, veniți în club la o nouă întâlnire cu vinurile ungurești.

Anul acesta, Ziua Mondială a Pastelor am sărbătorit-o în compania noului nostru prieten Gabriele Mei, comerciant de vin . Bucătăria bunicii s-a transformat în cucina preț de câteva ore, atât cât chef-ul italian să gătească pappardelle ca la (Nagy)mama acasă.

Crama Carastelec și Negele Enikő ne-au răsfățat cu șampaniile casei în cadrul unui eveniment unic. Iubitorii de spumante realizate prin metoda tradițională au putut compara/savura/adula mai multe Carassii la sticlă normală și la sticlă magnum.

La ultima degustare în blind, în pahare negre, am avut de ghicit nu mai puțin opt vinuri, de pe șapte terroir-uri diferite, în toate ale lor: culoare, soi, țară. Ne-am jucat „pe întuneric” cu Fetești Negre, Pinot Noir-uri, Orange-uri, Ripasso-uri ori Băbești Negre în ceea ce s-a dovedit a fi unul dintre cele mai dificile exerciții oenologice din dormitorul bunicii.

 În urmă cu vreo trei ani, m-am întâlnit cu un bun prieten undeva pe dealurile Măderatului. Surpriza a fost imensă și reciprocă, mai ales că nu ne văzusem de la o vreme. Nu, nu era un amic de pe aici, de pe malurile Mureșului, noua mea casă. Ori de acolo, de pe malurile Begăi, vechea mea casă. Ci era un apropiat din lumea vinului, un cetățean planetar, de felul, său italian, pe nume Emanuele Reolon.

Până acum, la sfârșit de august, Crama La Salina este poate singura vinărie din România care se poate lăuda cu un vin din recolta anului 2019. Și asta grație extraordinarului Ice Wine obținut din struguri de Sauvignon culeși la minus 14 grade. În luna ianuarie a anului curent. Și dacă vinului de gheață i se mai adaugă cinci licori, plus două țuici și un suc de mere bio, degustarea poate ieși perfect. Cu condiția să se petreacă în odăile bunicii...

A doua degustare cu vinurile Cramei Lechburg s-a petrecut firesc, în miez de iulie torid, în absența promotorilor legitimi ai casei. Despre cramă au vorbit de la sine vinurile sale, opt la număr, iar nouă, degustători cât se poate de neautorizați și jurnaliști câte se poate de autorizați, ne-a făcut plăcere să le servim, să le sorbim și, acum, post factum, să le povestim.

Dublă premieră în dormitorul bunicii. A doua cramă din Basarabia debutează cu o degustare a șase vinuri de top, între care unul care este scos pentru prima dată în lume. O haită de Lupi și un corp de balet având-o pe La Petite Sophie ca protagonistă au făcut spectacol în clubul de vin arădean. La sfârșit, unii au preferat-o pe micuța și delicata balerină, Frumoasa serii, iar alții au ales Bestia, puternica fiară oenologică ale cărei labe au lăsat o urmă de neuitat în Vestik Club.