Miercuri, 01 Decembrie 2010 15:38

Corona, Kronstadt, Brasso, Stalin, Braşov - o veritabilă moştenire săsească Recomandat

Scris de
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
e4ad53ebf637bf3439eb169d52ad1d4f.jpg e4ad53ebf637bf3439eb169d52ad1d4f.jpg

Câteva ceasuri într-un oraş european

În 23 octombrie 2010 a avut loc prima întâlnire a bloggerilor de vin la Pivniţele Rhein de la Azuga, la care a participat şi Pivnicerul, alături de Pivniceră. Cum Pivniţele Rhein sunt şi au fost furnizorul Casei Regale din anul 1920, când pe tronul României Mari se afla Regele Ferdinand - Întregitorul de ţară - personalitate de care se leagă Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, ne-am adus aminte de acea întâlnire şi de scurtul popas pe care l-am făcut în oraşul  Braşov.
    

În dimineaţa acelei zile friguroase de octombrie, trenul care ne-a adus de la Arad ne lăsa în gara oraşului care a purtat de-a lungul istoriei mai multe nume, Corona (atestat la 1234), Kronstadt sau Brasso (de la jumătatea secolului XIV) şi chiar şi oraşul Stalin între 1950-1960 (din fericire, 10 ani la scara istoriei înseamnă foarte puţin).  În 15 noiembrie 1987 aici avea loc o revoltă anticomunistă, repede înăbuşită.
    

Aveam la dispoziţie cam două ore, aşa că am ales o plimbare până la Piaţa Sfatului şi Biserica Neagră. După o scurtă oprire la Coffe Back pentru o cafea, sandwich şi croissant cu cremă de marţipan, am pornit spre Biserica Neagră, construită în secolele XIV-XV, puternic afectată de marele incendiu din 1689. Lucrările de renovare au durat 100 de ani, iar denumirea bisericii provine de la culoarea zidurilor după incendiu. Pe unul din contraforturi se află o statuie reprezentând-o pe Fecioara Maria, patronul spiritual al oraşului, cu faţă îndreptată spre Piaţa Sfatului. Piaţa atestată din 1520 sub numele de MarkPlatz (se ştie totuşi că din anul 1364 aici avea loc târgul anual de produse la care veneau negustori de peste hotare) este emblema oraşului. În piaţă a exisat cândva stâlpul infamiei unde erau judecate vrăjitoarele şi a fost decapitat, în 1688, Ştefan Stener, şeful breslei cizmarilor, pentru că s-a opus intrării austriecilor  în oraş. Cea mai importantă clădire este Casa Sfatului, vechea primărie, construită la 1420 şi care acum găzduieşte Muzeul de Istorie. În plimbarea noastră matinală am admirat faţadele renovate cu gust, păstrând armonia culorilor şi punând în valoare ornamentele vechi ale clădirilor. Am remarcat o unitate a culorilor geamurilor şi intrărilor, fară termopane de toate nuanţele, pesemne că edililor le pasă de oraşul lor. Braşovul este un oraş curat şi ordonat, o veritabilă moştenire săsească, iar obiectivele turistice sunt bine semnalizate prin indicatoare.
     

Timpul a fost scurt, aşa că am lăsat pentru altădată Cetatea Braşovului, Turnul Alb, Turnul Negru, Bastionul Graft, Poarta Ecaterina, Poarta Şchei, Mănăstirea Franciscanilor, Bastioanele Ţesătorilor, Fierarilor, Funarilor, Postăvarilor, Cojocarilor, cea mai îngustă stradă din Europa, Strada Sforii, alte biserici şi sinagogi. Şi pentru că azi este 1 Decembrie, să mai spunem că Braşovul a intrat sub administraţia Regatului României în anul 1919 şi de atunci a fost neîntrerupt sub administraţie românească.
                    

Citit 1560 ori Ultima modificare Luni, 18 Martie 2019 11:39

Pivnicer

De trei ani încoace, Aradul are un festival de vin cu care se poate mândri în fața oricui. Într-un cadru atrăgător, cu standuri organizate după cele mai democratice principii, având design-ul folosit de Festivalul Ro-Wine, în coorganizarea unui partener comercial de prestigiu, Vicii și delicii mi-a plăcut în toate ale sale: ținută, participanți, licori. Cu excepția unui singur lucru: numele ales.

Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați

Caută

Arhivă

Publicitate