Februarie sau martie sunt încă departe de ceea ce numim primăvară în Quebec, dar una din primele ieşiri în natură din timpul anului, chiar aproape de marile oraşe, se face la Cabane à Sucre. Acestea sunt tradiţionalele clădiri unde cazanele fierb seva adunată prin tuburi de la fiecare membru al pădurii de arţari care toamna ne dau culorile aprinse ce reprezintă emblema Quebecului, la fel ca şi frunzele palmate ce decorează drapelul canadian. Cuptoarele ard zi şi noapte, scuipând încontinuu fluidul care devine din ce în ce mai gros şi mai dulce pe măsură ce e trecut prin focul purificator.

Quebec furnizează marea majoritate a producţiei de sirop din lume, alături de Ontario şi Vermont. Siropul nu se poate obţine din alte soiuri de arţar sau pe alte meridiane sau paralele, fiind un produs unic, specific local, datorat condiţiilor de climă şi soiurilor de copaci de aici. Cabanele sunt un loc de întâlnire, se oferă oaspeţilor un meniu complet cu fasole, cârnaţi, totul gătit cu sirop de arţar, apoi celebrele clătite. Pentru copii se organizează plimbări cu poneii, căruţa trasă de cai masivi şi mulţi dintre ei intră în contact pentru prima dată cu animale de fermă.

Un litru de sirop se obţine din 20 până la 50 de litri de sevă. Arţarul acumulează zaharuri sub scoarţă încă de cu toamna şi peste iarnă e păstrat în rezerva copacului îngheţat. Când începe dezgheţul, seva devine din nou lichidă şi scoarţa înţepată lasă să curgă lichidul dulce. Pe vremuri era colectat în căldări de tablă, apoi în cazane, acum se adună prin tuburi de plastic transparent.

Text şi foto: Adrian Armanca