După aventura montană din zona Branului, am continuat să călătorim prin Transilvania către o cramă cu care avem deja o lungă relaţie afectivă. Marcel Farcaş, omul-orchestră al firmei mureşene Castel Vinum care produce vinurile marca Villa Vinèa, ne-a invitat să degustăm, la un grătar, noutăţile din sticle. Şi cum asta s-a dovedit a nu ştiu câta invitaţie oenologică de nerefuzat, ne aflam deja pe drum.
Ca să ajungi la cramă cum vii dinspre Sighişoara către Tg. Mureş, trebuie să o faci la un moment dat la stânga, urmând indicatorul Villa Vinèa. Şi-apoi tot traversezi sate cu oameni şi animale pe soşea, nenumărate aşezări presărate la poalele dealurilor vaste dar molcome, de ajungi să te întrebi dacă nu cumva ai greşit calea. Într-un final, printre stâlpii înşiraţi de-a lungul drumului mare al ultimului sat ieşit în cale, poţi zări turnul simbolic al cramei, pe un deal îndepărtat şi cuminte, cu drum şerpuind printre plantaţiile ordonate. Clădirea e săpată în deal, o poţi privi de aproape după ce urci şoseaua, pe lângă căpiţe de fîn, stâne şi plantaţii, depăşind pasageri care împing la deal o Dacie defectă. O poartă la fel de emblematică precum turnul, cu heraldica Villa Vinèa, te întâmpină într-o curbă şi-apoi mai urci un picuţ şi gata, apare turnul şi la bază Marcel Farcaş ducând bunătăţi la grătar.
Şi-apoi nu mai ai de făcut decât să te joci cu puştiul gazdei printre baricuri, să faci curse prin cramă pe care cel mic le câştigă invariabil, să mănânci şi să deguşti, să fotografiezi ploaia şi soarele, satele de la poale, turlele de biserici, păsările şi buburuzele. Marcel e un bucătar desăvârşit, ne-am îndopat cu tot ce a pregătit, învăluit în fum. În plus, am degustat noile vinuri, pe unele comparându-le cu cele din 2011.
Amfitrionul ne-a turnat succesiv în pahare Zweigelt Rosé 2012, Riesling de Rin 2012, Sauvignon Blanc 2012, Kerner 2012, cupajul alb Smarald 2012, iar Gewürztraminerul Premium de acum doi ani l-am degustat alături de cel din 2012. În plus, Marcel a deschis şi un Pinot Noir 2011 şi o Fetească Neagră din 2011, un vin care a avut mare succes şi la cei trei vizitatori de limbă engleză sosiţi intempestiv la cramă. Rosé-ul e plăcut, foarte citric, total diferit de cele cu care suntem obişnuiţi prin părţile noastre. Rieslingul de Rin pare atipic, are o aciditate bună, însă e aromat şi nu foarte nemţesc. Sauvignon Blanc-ul e un vin de ţinută, poate nu atât de frumos precum cel din anul anterior. Mi-a plăcut mult Kernerul şi am putut constata că Gewürztraminerul proaspăt îl bate pe cel anterior. Vinurile roşii servite se numără printre favoritele mele, însă văd că ele fac furori şi printre străini.
Ne-am întors acasă după un popas la Sighişoara, degustându-i atmosfera medievală, aerul autentic european. Acolo ne-am bucurat de liniştea pieţelor şi de intimitatea unei terase, fotografiind ochii acoperişurilor şi lumina unei lumânări de seară. Acum nu facem decât să aşteptăm o nouă degustare cu vinurile Villa Vinèa în dormitorul bunicii, sperând că vom împărtăşi astfel membrilor clubului măcar o parte din plăcerile călătoriei noastre la crama mureşeană.