Luni, 02 Martie 2026 17:49

Piesă de seducție bahică în șapte acte în regia misionarului nostru preferat Recomandat

Evaluaţi acest articol
(6 voturi)
Când Herbert vine în clubul nostru, știm sigur că nu va fi o simplă degustare, ci o aventură senzorială Când Herbert vine în clubul nostru, știm sigur că nu va fi o simplă degustare, ci o aventură senzorială

Dacă vinul ar fi o religie, Herbert Szasz ar fi, fără îndoială, misionarul carismatic care te convinge să te convertești cât ai zice „hedonism”. Și asta doar prin felul în care desenează prin aer, cu tirbușonul în mână, rune imaginare care par să traseze harta secretă a podgoriilor lumii, legând într-o singură mișcare de încheietură răcoarea din Chile de soarele arzător al Portugaliei. Sau transformând o simplă sticlă într-un artefact și fiecare întâlnire a licorii cu palatul degustătorului într-o revelație.

Negociantul clujean, un globetrotter care pare să fi învățat dialectul secret al fiecărui terroir de pe planetă, este prietenul nostru de cursă lungă care nu vine niciodată la Arad cu mâna goală. Herbert ne-a demonstrat că statutul de „distribuitor exclusiv” e doar o etichetă formală; în realitate, s-a dovedit a fi un neobosit curator de experiențe la pahar, capabil să transforme o seară obișnuită de vineri într-o premieră de gală. Împreună am semnat încă un eveniment sold-out.

Nu avem dubii: când Herbert vine în clubul nostru – și o face de vreo 12 ani, deci ne cunoaștem deja toate tabieturile – știm sigur că nu va fi o simplă degustare, ci o aventură senzorială, cu pașaportul de oenofil pregătit pe masă. La final de Făurar, în 27 februarie, am decis să ignorăm, pentru o seară, Matrixul zilnic de dincolo de ușa clubului, o realitate care pare, tot mai des, simulată. Chiar dacă de data aceasta, din motive obiective, Herbert a fost mai scump la vedere, esențial a fost că a eliberat spiritele captive din sticle, iar publicul a salutat cu entuziasm sfârșitul călătoriei lor prin lume.

Iată cum s-a jucat piesa noastră în șapte tablouri:

ACTUL I: Uvertura Catalană

Cava Arrels Brut – Bodega Montau de Sadurní (Penedès, Spania)

Cava nu este doar un spumant, ci și o chestiune de mândrie catalană: crama este una de familie. O familie cu rădăcini adânci, menționate pentru prima dată cu trei veacuri în urmă. Spumantul e produs prin metoda tradițională, iar „arrels” înseamnă „rădăcini” în catalană. Vinul este un tribut adus vițelor bătrâne de Macabeo, Xarel·lo și Parellada, cu rădăcini înfipte adânc în solul calcaros din Penedès. Perlajul fin a deschis seara cu eleganță și ne-a pregătit palatul pentru vinurile ce aveau să urmeze.

ACTUL II: Răcoarea Pacificului

Chardonnay Gran Terroir de los Andes 2025 – Doña Dominga (Chile)

Pentru al doilea act ne-am mutat în Valea Colchagua, acolo unde briza rece a Pacificului îmblânzește soarele chilian. Chardonnay-ul de aici nu seamănă cu stilul clasic, untos și greu, ci propune o expresie mai tensionată, cu o prospețime vibrantă. Familia Silva, pionieră în zonă, a mizat pe ideea de Grand Terroir lăsând solul să vorbească. Rezultatul este un vin cu aciditate crocantă și mineralitate discret salină.

ACTUL III: Rege în Brazilia, geniu în Chile

Sauvignon Gris Cool Coast 2023 – Casa Silva (Valea Colchagua, Chile)

Intră în scenă Sauvignon Gris, ruda mai exotică și mai discretă a celebrului Sauvignon Blanc. Ieșit de sub bagheta lui Mario Geisse – supranumit Regele Bulelor în Brazilia și considerat un geniu al vinurilor liniștite în Chile –, vinul provine dintr-o zonă aflată la doar câțiva kilometri de ocean. Casa Silva este cea mai premiată cramă chiliană a secolului XXI, iar acest vin este copilul teribil al familiei:. De fapt, nu doar teribil, ci și expresiv, distinct, memorabil.

ACTUL IV: Discreție venețiană

Rizardo Bianco 2020 – Cantina Ai Palazzi (Italia)

Din Chile, înapoi în Europa. Cantina Ai Palazzi, din regiunea Veneto, refuză industrializarea, mizând pe loturi mici și multă muncă manuală. Numele vine de la vechile palate venețiene care înnobilau peisajul viticol. În pahare am avut un cupaj alb echilibrat, o lecție de eleganță italiană construită pe finețe și precizie. Iar 2020 a fost un an remarcabil pentru microclimatul lor. 

ACTUL V: Misterul din Dealu Mare

Crucea Manafului (20% Fetească Neagră & 80% Merlot) – Crama Mierla Albă (România)

Revenirea acasă a fost marcată de întâlnirea cu proiectul boutique al vinificatorului Daniel Dorneanu. Numele Crucea Manafului trimite la monumentul ridicat în 1846 de un manaf – negustor de fructe – pe drumul dintre Săhăteni și Năeni. Vinul este o ediție limitată de 3.750 de sticle, în care Feteasca Neagră, soiul românesc emblematic, aduce note de prune afumate și condiment fin, iar Merlot-ul oferă acea textură catifelată care prelungește conversația.

ACTUL VI: Amprenta de Alentejo

Petite Syrah Montaria „Escolha do Enólogo” 2019 – Alentejo (Portugalia)

În actul al șaselea, vedeta a fost Petite Sirah (Durif). Deși numele sugerează o apropiere de Syrah, soiul are personalitate distinctă, fiind unul dintre cele mai intens colorate din lumea vinului, cu structură fermă și expresie concentrată. Eticheta „Escolha do Enólogo” certifică selecția celor mai bune butoaie de către Luis Louro pentru a crea un vin dens, solar și intens.

ACTUL VII: Moștenirea celor Cinci Generații

Quinta Generación Red Blend 2022 – Casa Silva (Chile)

Spectacolul s-a încheiat cu un cupaj dedicat celor cinci generații ale familiei Silva care au consolidat terroir-ul chilian. Creat tot sub supravegherea lui Mario Geisse, vinul reunește Carménère , Cabernet Sauvignon, Shiraz și Petit Verdot într-o construcție echilibrată, cu potențial de învechire de câteva decenii.

Intermezzo-ul gastronomic a completat experiența: Adina a orchestrat discret, din culise, platouri gourmet menite să potențeze fiecare act. Iar înainte ca seara să se încheie, am primit „prăjitura de grație”: un desert de casă cu ciocolată neagră care a făcut pace între toate aromele serii.

 

 

Citit 199 ori Ultima modificare Luni, 02 Martie 2026 19:53
Mai multe din această categorie: « Una serata italiana ca la mamma Adina acasă

Pivnicer

Mă întorc în gând, acum că stau la gura sobei, într-o zi de mai a anului 2024, în capătul vestic la Germaniei. Toate sunt la locul lor în această dragă, neștearsă amintire a ultimei noastre călătorii europene. Orașul Alsdorf cu bisericile sale cu turle țuguiate, casa nepotului Mircea de pe o stradă liniștită a urbei, fetița Sofia care și-a pus ghiozdanul în cui, ciocănitorile și pisicile și sticleții și broaștele curții și peștii colorați ai bălții.

Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați

Caută

Arhivă

Publicitate