O nouă aventură gastronomicoenologică a grupului "vesticilor" şi Pivnicerului s-a petrecut, cu câteva zile în urmă, în Timişoara. Scena: restaurantul sârbesc Karađorđe (pentru cei care nu cunosc limba vecinilor sârbi se citeste "Karageorge"). Restaurantul poartă numele vestitului Karađorđe Petrović, nimeni altul decât fondatorul Serbiei moderne, la începutul secolului al XIX-lea.

 Gazdă ne-a fost prietenul Mladen Galović, patronul sârb născut tocmai la Osijek, în Croaţia. Fost jucător de baschet şi amator, ca şi noi, de vinuri pe care le deguşti şi le ţii minte, Mladen ne-a surprins cu un platou uriaş cu brânzeturi şi mezeluri aduse din Serbia; cu lipii fierbinţi şi pufoase - una dintre cele mai recente specialităţii ale casei - şi hamsii prăjite. Nici clubul nostru nu s-a lăsat mai prejos şi a propus spre degustare patru vinuri albe şi tot atâtea roşii. Am început cu Fumé 2010 de la Budureasca, Crâmpoşie Selecţionată 2010 Prince Ştirbey, Rusalca Albă 2009  Crama Oprişor şi  Tămâioasa Românească 2010 Prince Ştirbey. Am continuat apoi cu vinurile roşii: Novac 2009 Prince Ştirbey, Drăgaica (sau Draghiţa, cum a poreclit-o pe loc, cu nostalgie sârbească, Mladen) Roşie 2009 Crama Oprişor, Cabernet Sauvignon 2007 Origini de la Budureasca şi Negru de Drăgăşani 2009 Prince Ştirbey.

Desertul propus de însăşi preşedinta clubului Vestik, preparat tocmai la Arad, a fost de sorginte maghiară: faimosul Rigó Jancsi, deja consacrat în anturaj, a încheiat o seară reuşită în care discuţiile stimulate de savuroasele licori ne-au făcut să întârziem până după ora închiderii. La final ne-am simţit cu se simte probabil un baschetbalist care înscrie un coş de la mijlocul terenului, cu spatele la panou. Cu voia lui Mladen, vom juca şi revanşa, de astă dată la Arad. Deocamdată, intrăm în "cantonament" pentru că, nu-i aşa, urmează o nouă întâlnire decisivă cu alte vinuri, pe care suntem nerăbdători să le descoperim...