Luni, 30 Ianuarie 2012 19:40

Primul an de eternitate al contelui Guy Tyrel de Poix, adevăratul Cavaler Alb al vinului românesc Recomandat

Scris de
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
34af598dfa394646178b6e15befb6a17.jpg 34af598dfa394646178b6e15befb6a17.jpg

Remember dedicat creatorului S.E.R.V.E.

Într-un recent comentariu care ar trebui citit şi citat, Pivnicerul remarca faptul că identitatea naţională românească a fost clădită cu contribuţia esenţială a doi suverani germani. Despre identitatea naţională a oenologiei româneşti din ultimele două decenii se poate spune că a fost clădită cu ajutorul nesperat al unui medic francez, Guy Tyrel de Poix, de la a cărui dispariţie se împlineşte un an. De numele nobilului corsican se leagă inclusiv o serie de premiere autohtone. Societatea Euro-Română pentru Vinuri de Excepţie - S..E.R.V.E., al cărei proprietar era, a fost întâia companie privată din domeniu în România, iar Vinul Cavalerului, primul brand privat din domeniul oenologic, impus pe piaţă în 1994.

După o carieră franceză de stomatolog, care a durat doar opt ani, contele de Poix a preluat managementul celor 50 de hectare de podgorie corsicană, Domaine Peraldi, afacerea familiei nobiliare din care făcea parte. În România a ajuns prima oară în 1993, pe când era în căutarea unui loc în care ar fi putut să investească. Nu numai bani, ci şi cunoştinţele sale impresionante despre felul în care se poate naşte un vin remarcabil. În 1994 înfiinţa S.E.R.V.E. la Ceptura, iar o investiţie de circa 2,5 m
ilioane de euro i-a permis achiziţionarea a 40 de hectare şi ridicarea unei crame la standarde impresionante. A ajuns să iubească într-atât de mult locurile şi oamenii, încât la începutul anului trecut, când era pe cale să fie învins de o boală incurabilă, a decis să-şi petreacă eternitatea la Câmpina. Astăzi, spiritul său este încă omniprezent în Societatea Euro-Română pentru Vinuri de Excepţie, condusă acum de managerul general Mihaela Tyrel de Poix.

Aurel Rotărescu, oenologul şi directorul Cramei S.E.R.V.E., a fost unul dintre primii meseriaşi din domeniu care l-au cunoscut pe contele Tyrel de Poix. "O Fetească Neagră din '94, cu foarte multe arome, l-a determinat să investească aici, la Ceptura. Avea o putere de muncă remarcabilă, iar stilul cu care aborda oamenii era cu totul deosebit. Chiar dacă erai abătut, fără să devieze de la subiect, te făcea să te simţi bine. Era o fire superoptimistă", rememorează oenologul.

Botezul vinului Cuvée Charlotte a fost ideea contelui, care a dat cupajului numele fiicei sale. De fapt, contele a împrumutat unor vinuri numele celor patru copii din familia sa, simetric: cel al unui băiat şi cel al unei fete atât pentru vinurile corsicane, Cuvée Guillaume şi Cuvée Clémence, cât şi pentru cele româneşti, Cuvée Amaury şi Cuvée  Charlotte.

"Charlotte este un vin în care puţini au crezut, pe care l-am crescut oarecum împreună. Eu am fost cel din umbră. Dovada că a fost o idee bună este că, după ce a ajuns atât de cunoscut, au încercat şi alţii să facă asamblaje", spune oenologul. "Angajaţii îl considerau pe conte unul de-al lor. A făcut numai bine celor din jur. În campanie lucra cot la cot cu noi. Parcă îl văd şi acum într-o cuvă de roşu, cu furca în mână. Obişnuia să spună că vinul e o artă şi că e ireproductibil. Nu se considera mai prejos decât un pictor sau un sculptor. Era convins că tot ceea ce făceam e artă pură."

Aurel Rotărescu crede că, la un an de la dispariţia fizică a contelui, echipa S.E.R.V.E. este "bine legată" în primul rând pentru că oamenii lucrează împreună din 1998. Drama contelui l-a marcat pe oenolog, ca şi pe ceilalţi angajaţi: "Ceea ce ne lipseşte este colegul de lângă noi, cu care te puteai sfătui la nevoie".

Dan Săvulescu, directorul de vânzări al companiei, îşi aminteşte că l-a întâlnit prima oară pe conte în 1996: "Lucram la un duty-free din aeroportul Otopeni şi domnul de Poix era singurul care venea să facă training de personal pe teme viniviticole. Aşa au ajuns vinurile sale în duty-free, iar pentru că prezentarea lor era ireproşabilă şi calitatea la fel, se vindeau foarte bine. Paradoxul e că din acest motiv era să am neplăceri: intrigat de numărul mare de vânzări, patronul de la duty-free m-a suspectat o vreme că primesc comision de la S.E.R.V.E. ...".

În urma lui Guy Tyrel de Poix rămân vinurile sale, unele excepţionale, dar şi o caracterizare a sa, extrem de plastică, referitoare la vinurile autohtone, pe care le asemăna cu românii: năvalnice şi deopotrivă seducătoare, dar care adesea îşi ignoră propria valoare. Le asemuia cu nişte "regi deghizaţi în cerşetori".

Cine ştie, poate că destinul contelui a fost tocmai acesta, de a-şi determina contemporanii să rămână cu gura căscată -"bouche bée" cum zic francezii - în preajma sa. La început, la propriu, ca stomatolog. Iar apoi, la figurat, ca maestru al făuririi licorilor nobile.

Apropiaţii contelui Guy Tyrel de Poix ştiau că ambiţia acestuia era să ofere lumii un vin de 95 de puncte-Parker. Acest ţel este de neimaginat şi astăzi pentru majoritatea producătorilor români de vin. Dar, să nu uităm, această obiectiv autoimpus era al unei persoane cu totul deosebite în peisajul oenologic - şi nu numai! - autohton. Un om care, dacă un altfel de Parker ar fi inventat o scară pentru măsurat caractere, ar fi fost notat, fără îndoială, cu 100 de puncte!

Citit 1298 ori Ultima modificare Marți, 26 Ianuarie 2016 19:58

Pivnicer

Ce poți face într-o singură (bună) zi, dacă ești bănățean ori ardelean, mare iubitor de vin și de călătorii? De exemplu, să vizitezi o cramă din Sălaj, să încerci acolo un Chardonnay de top, iar apoi să pornești către Cluj, pentru a onora o invitație de nerefuzat, care are legătură cu alte vinuri mari.

Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați

Caută

Arhivă