De când organizatorii, Methexis, Camera de Comerț Arad și Consiliul Județean Arad, au pus Aradul pe harta manifestărilor oenologice, avem și noi plăcerea de călători cu taxiul prin târg către tentațiile din festival. E un bun prilej de a lua pulsul propriului oraș de la cei care îl cunosc cel mai bine, șoferii.Așa poți afla tot-tot-tot: cum tremură Loganul cu motor mic, ce repede accelerează jucăria numită Spring, cine vrea să-și ia Toyota...
La capătul drumului, uriașa hală Expo Arad, care poate fi la nevoie, și gazdă de festival, și sediu de birou electoral județean, ne întâmpină ca spațiu cumva atipic pentru o atare manifestare. Nu zic neapărat că ar fi mai tipice cluburile din București, Corinthia Grand Hotel din Budapesta, Sinagoga Neologă Sion din Oradea, clădirea Kurhaus din Merano, Biserica Aa-kerk din Groningen, Palatul Hofburg din Viena ori Muzeul de Artă din Cluj, adică locurile în care am trăit atâtea alte bucurii în ultimii 15 ani. Mai ales că am mai participat la alte festivaluri de vin organizate în hale expoziționale, cum ar fi GoodWine București ori Târgul Internațional AGRA din Gornja Radgona, Slovenia. Și nici nu caut nod în papură, mai ales că organizarea a fost de fiecare dată excelentă la Expo Arad, spațiul – generos, atmosfera - prietenoasă. Zic doar că ideea ca o clădire emblematică, centrală (Muzeul de Artă arădean găzduiește deja un alt mic festival de vin) să fie din nou spațiu pentru desfășurarea Salonului Vicii și Delicii nu ar fi decât una inspirată. Edițiile sale din Cazinou au fost reușite și s-au bucurat de o participare intensă.
Revenind la această ediție, mărturisesc totuși că m-am simțit ușurat, vineri și duminică, să găsesc un spațiu necotropit de degustători și băutori. Mai ales că veneam, la interval de o săptămână, de la Ro-Wine București, un festival minunat, dar supraglomerat. Zeci de crame, zeci de prieteni, mai bine de jumătate din clubul nostru, cam asta am găsit vineri spre seară la Expo Arad. Și vinuri noi și crame noi, numai bune de explorat.
Festivalul a fost deschis de un alai de profesioniști, de autorizați, în frunte cu somelierul Sergiu Nedelea. Cu un veșmânt impresionant, încărcat de podoabele meseriei, precum un cavaler al vinului care și-a lăsat armăsarul la intrare, și parcă direct coborât dintr-un film din seria Stăpânul Inelelelor, acesta a oficiat o precisă sabrare în fața expozanților și a primilor veniți.
După ce dopul a făcut o tumbă cuminte prin aer și vinul neliniștit s-a scurs din sticlă, am luat la rând standurile. Toți amicii erau la locul lor: Vasile Ghimpu și Ciprian Gherheș, la Via Viticola Sarica Niculițel, Laurențiu Teleabă la Avincis, Cristian Curta la Darabont, Sorin Scheuleac la Tohani, Cristian Casapu la Davino, Adrian Pașca și Johnny Faur la Balla Géza, Ramona Sofronici la Domeniile Franco-Române, Dragoș Torge la noua cramă Artisan, Cosmin Reaboi la Dradara, Claudiu Crintoae la Cramele Recaș, Anca Maria la Familia Vlădoi, Daniel Vrănescu la Casa de Vinuri Cotnari.
În calitate de cronicar de vin, voi enumera câteva etichete, de pe la standurile unde am fost poftit ori unde am găsit o atititudine profesională din partea expozanților. Galeron Chardonnay baric 2022 bio, DFR, oferă plăceri gourmet, într-o sticlă cu etichetă la fel de specială precum vinul. Îl evocă pe Paul Louis Albert Galeron, arhitectul care a proiectat Ateneul Român. Sauvignon Blanc 2024 de la Balla Géza dovedește că acest soi se simte foarte bine pe dealurile Minișului, mai ales atunci când este îngrijit și prelucrat de un maestru. Pe creatorul său, Balla Géza, l-am reîntâlnit vineri la stand, prilej de a rememora alte festivaluri la care ne-am bucurat de licori împreună, între care și cel din 2016, cu vinuri din Partium, de la Pesti Vigadó, palatul care a găzduit în 1867 banchetul de încoronare a împăratului Franz Josef ca rege al Ungariei.
Traminerul de la Darabont mi-a fost întotdeauna cel mai bun companion; acest soi, prezent tot mai rar prin vii și festivaluri, oferă un plin de arome sublimate, seducătoare ca și creatoarea vinului. Sorin m-a tentat cu o prietenoasă Fetească Albă din gama Valahorum, Cristi Casapu - cu sublima Fetească Neagră din Purpura Valahica, iar Anca Maria mi-a dezvăluit noua comoară a Familiei Vlădoi, tot un Chardonnay baricat, de o finețe aparte. În plus, oenologul Dradara, amicul Cosmin, se poate lăuda de-acum cu două vinuri albe care au trecut proba anilor: Fetească Regală și Sauvignon Blanc 2020. Vinuri de terroir, tipice și complexe în același timp, care pot fi servite oricând în cadrul unor verticale! Am mai remarcat Feteasca Neagră din 2020 de la Cotnari cu care ne-a îmbiat Daniel Vrănescu, binecunoscutul și îndelung savuratul Negru de Drăgășani de la Avincis, spumantul din Aligoté Caii de la Letea de la Via Viticola Sarica Niculițel, Mustoasa de Măderat Castel Sofia de la MaxiMarc și alte câteva vinuri, ale căror nume nu mai încap aici.
Voi zăbovi mai mult la standul noii crame Artisan, acolo unde tânărul nostru prieten Dragoș Torge face minuni. Ucenicul lui Manu Reolon, fostul oenolog de la MaxiMarc, calcă pe urmele maestrului, elaborând însă vinuri diferite, care îi reflectă propria personalitate: sunt bine educate, civilizate cu degustătorul, dar și pline de caracter în același timp. Mustoasa aceea îndelung baricată din gama Caligraf, 2022, deja un best-seller, dovedește că un nou oenolog și o nouă cramă de calitate au apărut în Miniș-Măderat! Acest soi nu neapărat expresiv, nu neapărat nobil, capătă o altă dimensiune dacă intră în contact îndelung cu lemnul unor butoaie a căror ardere a fost bine aleasă. La Artisan Winery am mai gustat și un excelent Cabernet Franc (gama Gravor, 2022), soi rar în România. Crama butic din Păuliș mai oferă și două expresive cupaje roșii, din gamele Artist, de Cabernet, Merlot și Cabernet Franc (gama Artist, 2021), respectiv de Merlot și Fetească Neagră (Caligraf, 2022), dar și un rosé cu vino-ncoace, din gama Artist.
Între reprizele de degustare, în cele două zile în care am fost prezent în festival, am făcut pauze pentru a devora cel mai grozav burger din România, de la SaYan, acela elaborat cu carne de la Macelleria di Francesca e Federico!
