Ne-am petrecut seara în compania unor irezistibile Ispite și am deschis curioși niște Cutii numite Paleologu pline de comori oenologice. După un bun obicei, Boris a oferit în deschidere un vin simplu, de socializare, adică un proaspăt Rosé Caloian, iar la final a mai decantat, dincolo de program, și niște australiene de prin 2005 pentru bucuria mult încercatelor noastre papile gustative. Am însoțit aceste plăceri cu niște platouri gătite de un maestru bucătar arădean și cu un tort aniversar comandat de dragul a doi sărbătoriți din club.

Pentru mine, „I”-ul din Ispită – gamă superpremium concepută în cadrul conceptului Artă și Vin – e un vin complex, de o finețe și cumințenie cam antinomice în raport cu numele ideatic. Desigur, în orice cumințenie poți găsi, dacă te uiți atent, cu ochiul minții ori cu microscopul electronic al curiozității, particula finală a păcatului. Și, la urma-urmei, „I”-ul ăsta vine de la Iluminare, obiectiv esoteric la care orice împătimit al cunoașterii e de dorit să se înhame, indiferent de gustul adevărului final. În schimb, „P”-ul – lansat în premieră în Vestik Club – e cât se poate de în acord, pentru mine, cu denumirea tentantă a vinului, că doar vine de la Putere. Ajutat de Boris și de amintirile mele olfactive de când cu vizita la cramă, la gura baricurilor, am tot încercat să ghicesc Cabernet-urile, Syrah-urile, Merlot-urile, Dornfelder-urile și eventual Feteștile (Negre) din cupaj. La „I” nu am găsit note dominante, decât dacă nu cumva mi-a căzut cu tronc vreun imaginar Shiraz, însă la „P” mă hazardez să spun că parcă disting mai bine un Cabernet expresiv și autoritar. Dacă nu cumva oi fi încurcat paharele...

De Cutia Paleologu, ce să mai zic... De câte ori în viață ați avut ocazia să degustați un vin atât de mare? Noi ne-am bucurat de el în mai multe rânduri în dormitorul bunicii, iar fotografiile cu Boris decantând fericit acest vin din 2008 au făcut deja înconjurul lumii.