Ne-am delectat cu: Tămâioasă Românească La Cetate 2016, Fetească Neagră La Cetate 2015, Rosé Jiana 2016, Cabernet Sauvignon Eticheta Roșie 2015, Smerenie 2015. Pentru noi a fost o premieră întâlnirea cu rosé-ul din noua gamă Jiana, dar și cu noile vinuri din apreciatele game Eticheta Roșie și Smerenie.

Boris a fost, ca de obicei, un prezentator captivant, iar vinurile au dat greutate discursului său. Într-un fel, oenofilul pasionat de Oprișor simte parcă destul de intens că are de a face cu o nouă cramă, cu un alt terroir, cu altfel de vinuri. Tămâioasa e neașteptat de acidă, de ardelenească, fiind agreabilă în același timp. Feteasca Neagră mi-a plăcut în mod special: poate că nu e cine știe cât de tipică, atâta vreme cât nu am stabilit un etalon pentru acest soi românesc. Are însă personalitate și știe să se facă plăcută, aș zice că e cea mai oltenească dintre toate vinurile serii. Rosé-ul Jiana e subtil și fin, altfel de rosé față de cele cu care ne-a obișnuit casa asta de vinuri. Nu zic că acelea, vechile, din tot soiul de game mai de jos sau mai de sus, erau rele. Zic numai că ăsta e altceva, că e parcă din alt film. Și-mi place. Alchimia a reușit, avem de a face cu o transformare.

Cât despre Eticheta Roșie, aș spune că aș vrea să o revăd, să o reîntâlnesc peste trei-patru ani. Căci acum, astăzi, e prea crudă, prea cu grăbire aruncată în lume, nu a apucat să treacă de adolescență, darămite să se maturizeze. E un copil pe o scenă, cu toate genele minunate în sine, dar încă necizelat în manifestări, în expresie. Aș paria mult pe acest vin, pe frumoasa lui maturizare, și l-aș cumpăra acum, însă l-aș deschide după anul 2020.

Mai așezată și un pic mai matură, Smerenia oferă un vin aproape împlinit, deși, dacă nu era grăbire și nevoie de ieșire în lume, poate că ar fi fost mai potrivit să fie lansată în toamna anului viitor. Pentru mine a fost vinul serii, alături de Fetească și Rosé, dar asta e o remarcă prea subiectivă ca să fie luată în seamă. Cert e că, dincolo de critica de serviciu, ne-am bucurat mult să fim iarăși alături de unele dintre cele mai frumoase vinuri românești, prezentate de unul dintre cei mai activi promotori în domeniu. Mai rămâne să gustăm totuși și ultimul Passarowitz 1718, câtă vreme am fost obligați la o prea lungă așteptare până la întâlnirea cu alte ISPITE....