Marți, 05 Mai 2015 16:39

Bucurie în cinci, cu ocazia unui cincinal de prezenţe la Ziua Bunicii Maria Ştirbey Recomandat

Scris de
Evaluaţi acest articol
(9 voturi)

De la o vreme, la Drăgăşani ne simţim ca acasă. Ştim bine toate hotelurile, maşina se conduce singură până la destinaţie, din Ţara Ardealului în Ţara Olteniei. Ne-am împrietenit cu taximetriştii, cu recepţionerii, cu gropile şi cu câinii negri de Drăgăşani. Şi călătorim de fiecare dată cu plăcere acolo, ca şi cum plăcerea poate fi de fiecare dată reinventată.

De Ziua Bunicii, a bunicii Maria Ştirbey, ne-am bucurat să luăm din nou drumul Drăgăşanilor la invitaţia soţilor Jakob şi Ileana Kripp, familie nobiliară care continuă să dea nobleţe ţării, locului şi vinului. Ştim că ne paşte o călătorie de şase-şapte ore până la destinaţie, din Aradul nostru şi din Timişoara noastră atât de excentrice în comparaţie cu tot ceea ce reprezintă Vechiul Regat. Fotografiem ţara din goana maşinii, avioanele gigant care taie cerul Banatului, fabrici şi uzine, lucruri şui presărate de-a lungul drumului. Oprim de fiecare dată la Dunăre, pentru peisaj şi atmosferă, pe terasa închisă a Tavernei Sârbului. Şi pentru şedinţe foto cu fluviul, cu barje şi cu noi înşine, prostindu-ne la masă, făcând transfuzii de vin şi limonadă pentru gloria facebook-ului. Şi mai dăm apoi, din Mehedinţi, prin Olt şi Vâlcea, până să ajungem, hurducăit, la hotelul preferat din Drăgăşani zis Kilometrul Zero.
Seara de 30 aprilie se petrece de obicei între vii, în vârful dealului, la Via Sandu, la gura ceaunului şi la foc de tabără. Cheful din acest an a fost horror, şi asta nu din cauză că gazda, Cornel Sandu, ar fi dat dovadă de mai puţină generozitate decât de obicei, ci din pricina unei simpatice fantome alături de care ne-am tot pozat şi care tronează, rămăşiţă de Halloween, pe pereţii cabanei. Am servit berbec şi iepure la ceaun şi un puternic Cabernet Sauvignon de-al casei. Şi ne-am revăzut cu o mulţime de prieteni pe care aveam să-i reîntâlnim a doua zi la Prince Ştirbey.
În 1 mai, până să plecăm spre cramă, ne-am mai jucat un picuţ cu aparatele foto, profitând de existenţa unui foarte bine conservat steag de pionieri care decora sala de mese a hotelului. Un microbuz cu şofer familiar ne-a suit apoi la Prince Ştirbey, iar noi am coborât agale panta la capătul căreia se află clădirea toscană a cramei. Bondarii bâzâiau la fel de frumos ca-fiecare an, viile sunt lucrate impecabil, soarele a avut grijă de noi strecurându-se printre norii olteneşti, florile şedeau ca de obicei pe căpiţele de fân, guşterii dădeau dovadă de tandreţe în iarbă. Amfitrionii noştri au pregătit un eveniment unic în România, cu vinuri la fel de unice, cu cvartet de coarde şi cu Vivaldi, cu Oliver Bauer servind în cramă licori ştiute şi neştiute, între care un superb spumant de Fetească Regală din 2007. Anul acesta, când împlinim un cincinal de veniri la Ziua Bunicii (2011, 2012, 2013, 2014, 2015), la Crama Ştirbey au fost mai mulţi copii ca oricând. Şi iar am întâlnit zeci de prieteni din toată ţara, din Sibiu şi din Bucureşti, din Drăgăşani şi de la Cluuuj. În plus, am făcut cunoştinţă şi cu un buldog pas comme les autres care se strecura peste tot, printre violoncele, butoaie şi picioare de tot felul şi pe care tăticul lui fotograf îl adăpa direct de la pet.
După-amiază, după ce am încercat bunătăţile din pivniţă şi după ce am degustat sau mai degrabă băut fiecare vin oferit de Oliver, am avut parte, pe terasa cu vedere la Olt, de o verticală de Tămâioase. Au fost servite unsprezece vinuri, toate minunate. Pentru trei dintre ele am simţit o afecţiune aparte: 2006, 2007 şi 2010. Pe urmă s-a făcut puţin seară şi a trebuit să ne întoarcem "acasă", la Kilometrul Zero, cu încântarea şi amnezia de rigoare. Ne aştepta, a doua zi, încă o vizită la Ştirbey, cu treabă oenologică şi pentru o şedinţă foto cu mistreţ pe baxuri de vin, dar şi întoarcerea şerpuită prin Oltenia, pe la Dunăre, prin Banatul înverzit, până în Timişoara şi Arad. De Raluca şi Oliver Bauer nu ne despărţeam însă decât pentru câteva zile, până miercuri şi joi, când aveam programate în dormitorul bunicii două dintre cele mai importante evenimente ale anului.

 

Mai multe imagini: On the road again; Kilometrul Zero, dragă; Fantomas; Oeno-Zoo; Ziua Bunicii

Citit 1290 ori Ultima modificare Marți, 05 Mai 2015 17:56

Pivnicer

Pentru noi, fiecare weekend poate deveni un festival de vin. În virtutea acestei plăcute realități, între 9 și 11 iunie ne-am aflat în capitala Austriei și totodată în capitala străbunicilor ori bunicilor noștri, pentru a participa la VieVinum 2018, prestigios festival de vin aflat la a X-a ediție, care se desfășoară în Palatul Hofburg.

Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați

Caută

Arhivă