Vineri, 23 Ianuarie 2015 00:00

O degustare plină de surprize cu vinurile Cramei Rătești Recomandat

Scris de
Evaluaţi acest articol
(13 voturi)

După Nachbil, județul Satu-Mare are de-acum al doilea reprezentant oenologic în dormitorul bunicii. Noua cramă Rătești, ale cărei plantații se întind pe vreo 200 de hectare, și-a dezvăluit vinurile în cadrul unei degustări-pilot pline de surprize, de care s-au bucurat unsprezece vestici.

 

Era o zi frumoasă și caldă de ianuarie, cu ghiocei în soare. Dădeam cu mopul în club (acolo unde au loc tot felul de evenimente burgheze, după cum le caracteriza un ziarist local care a refuzat indignat să ia parte la așa ceva) când dintr-odată a apărut Adina spunându-mi că Zoli, destoinic membru CDViN, a adus niște prăjituri pentru degustarea de joi seara. Nu m-am atins de ele, pe cuvânt, în ciuda tentației. Am pus cuminte vinurile albe la rece, pregătind întâmplarea oenofilă. Toate poartă, alături de vinurile roșii, etichete de ținută. Cineva a observat asemănarea cu etichetele cramei Villa Vinea și i-am dat dreptate, însă mai ales în privința culorilor, și mai puțin a formelor alese.

Pe urmă ne-am strâns toți în club. Mihai a venit peste dealuri și peste văi, de la Timișoara, însoțit de râsul său inconfundabil și de Dan, care s-a prezentat într-o vestimentație aparte, pe care am remarcat-o degrabă. Bubu sosise ceva mai devreme, prilej să conversăm despre vinuri și marile excursii în Deltă. Apoi și-au făcut apariția discret Titi și Oana, Zoli&Raluca și, la urmă, Mihai&Anca. Aveam de servit, pe rând, în virtutea unei ordini alese pe loc, Sauvignon Blanc, Riesling, Fetească Regală, Fetească Neagră, Pinot Noir, Merlot și Cabernet Sauvignon. Pe când deschideam primul vin, Mihaiul Ancăi ne-a făcut o imensă și apetisantă surpriză scoțând din BMW-ul său superb o imensă șuncă de porc arădean, afumată și rafinată în Ungaria. Apoi, cu gesturi precise de avocat care taie în carne mai mult sau mai puțin vie, a feliat surpriza și ne-a servit-o. Să zicem că unii dintre noi au încălcat cu plăcere toate regulile asocierii vinului și mâncării: au devorat prăjiturile, au savurat șunca și pe urmă au gustat din vinul alb. La urma-urmei, trăim într-o țară liberă și într-un club liber!

Despre degustarea propriu-zisă, să știți că a decurs cât se poate de profesional, deși nicicare dintre noi nu poartă la gât lănțuguri cu medalii și nici costume de mari cavaleri acreditați, cu patalamaua pusă în ramă. Am conchis cu toții că Sauvignon-ul e foarte parfumat și foarte soft, dar fără postgust, un vin ușor ce are timp să crească și să se rafineze în recoltele viitoare. Ne-a plăcut mai la toți Riesling-ul, pentru aciditate, tipicitate, corp și finețe. Vinul ăsta tânăr are și un delicat postgust și ni-l mai dorim oricând în degustare. Feteasca Regală a punctat și ea la capitolul aciditate, găsindu-și destui fani printre neautorizații din dormitorul bunicii. Am trecut la vinurile roșii, devorând baghetele comandate de la o pizzerie vecină și tura a doua de șunci româno-maghiare din BMW-ul superb al lui Mihai. Feteasca Neagră este frumoasă, tipică, Anca a regăsit în ea paradisul cu arome de prune al copilăriei. Pinot Noir-ul era defect, singura surpriză neplăcută a degustării, ne-am văzut nevoiți să-l deșertăm la chiuvetă. Merlot-ul nu ne-a spus tuturor prea multe, deși e un vin băubil, bun de asortat cu mâncăruri bine condimentate. În schimb, Cabernet Sauvignon-ul rămâne unul de neuitat. Puternic, tipic, chiar dacă poate încă prea crud, vinul ăsta e de urmărit în evoluție. Și spun asta gândindu-mă și la Cabernet Sauvignon-ul ăla din 2003  de pe același terroir sătmărean, vin cu care Herr Brutler de la Nachbil ne-a alintat în urmă cu ani, cu prilejul zilei cramei. Avea eticheta mâncată de mucegaiul pivniței habsburgice, dar era încă viu, încă el însuși, cu gust de ardei și cu alte arome nenumite din grădina raiului.

Ca să încheiem povestea degustării, pentru comparație, am deschis un Pinot Noir din 2008 de la Nachbil. Eram un pic emoționat, ca să fiu sincer, dat fiind că un Pinot Noir similar deschis în urmă cu câteva luni într-un local din București era de nebăut, își dăduse obștescul sfârșit. Al nostru însă, păstrat niște ani în atmosfera clubului, printre autografe și pasionali degustători fără-de-diplomă, a fost superb! Ne închinăm lui Herr Brutler și Dumnezeului vinului pentru această creație. De parcă n-ar fi fost destul, la urmă, în compania prăjiturilor rămase, am mai dat gata un spumant dolce de la Foss Marai, punând la cale astfel marile excursii în Italia ale anului 2015.

Datorăm mulțumiri Cramei Rătești pentru vinurile servite în degustare și mai ales pentru faptul că există. Ținuta ambalajului și calitatea conținutului dovedesc profesionalismul celor care au creat din nimic o vinărie cu două sute de hectare de vie într-unul dintre cele mai puțin favorizate județe ale României. Și ne pregătim de o viitoare degustare oficială în Vestik Club, în care ne-am bucura să-i avem alături pe cei „vinovați” de toate astea.

Citit 4197 ori Ultima modificare Vineri, 23 Ianuarie 2015 13:45

Pivnicer

De când ne cunoaștem cu prietenii noștri Zoli și Raluca, și să tot fie vreo șapte ani, am trăit atât de multe aventuri împreună că ele nu pot fi povestite nici în o mie și una de pagini de călătorii oenologice. Totuși cele mai importante evenimente legate de ei pot fi descrise mai jos, în câteva cuvinte și imagini, de dragul celui mai nou membru al clubului nostru de vin.

Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați

Caută

Arhivă

Publicitate