Solstițiul de vară are pentru noi o dublă semnificație. De-a lungul anilor, am petrecut această zi în foarte multe moduri, dar aproape mereu împreună, cu tort și scrabble, cu bere și bezele, cu noi înșine în jurul poveștii și înlăuntrul ei. Și era firesc să se întâmple asta câtă vreme ziua cea mai lungă din an e și ziua lui Dan. Și la fel de firesc ni s-a părut ca în 2015 s-o sărbătorim cu o degustare. De pildă, cu vinurile Domeniului Vlădoi și nu numai.

În spatele nostru se afla piticul de grădină, enigmatic și meditativ și cufundat în iederă. În prim-plan, ședeau Dan, Zoli și Adriana și fluturii rochiei sale de vară. În spatele imaginii, DJ Andrei selecta lente melodii de jazz potrivite miezului de noapte. În jur numai prieteni și pahare și sticle deschise de Fetească Albă și de Châteauneuf-du-Pape. Cam așa se prezenta peisajul nocturn al ultimei noastre incursiuni, aventuri, plăceri oenologice.

Motanul casei dormea dus pe masa din sufragerie, înconjurat de cele mai interesante obiecte. Eu îmi făceam de lucru prin dormitor, prin dormitorul bunicii, pe muzică de Vivaldi, înconjurat de cele mai interesante vinuri. La urma urmei, nu era decât o zi obișnuită din viața clubului, dacă nu ar fi să ținem cont de festinul ce urma să înceapă.

Grație internetului, toată lumea îl cunoaște pe Vasile, omul nostru din Panama. Personajul cu pricina nu e croitor și nu trăiește în America Centrală, ci în satul Ferendia, și în ultimii ani a devenit, vrând-nevrând, un mare connaisseur. Zilele trecute, i-am încercat gustul în materie de vin la un grătar în curtea casei de la țară. La flashtasting a asistat și Bombonel, care de felul lui nu este vreun fost premier corupt, ci un bun amic cu coadă căruia apropiații îi spun cu afecțiune Bombo.

Pentru un connaisseur autentic din România, fie el și neautorizat, o degustare de vinuri marca Bauer nu poate fi decât un eveniment excepțional. Cum clubul nostru nu duce lipsă de cunoscători autentici, cele două odăi ale bunicii s-au umplut firesc în seara în care Oliver și Raluca Bauer și-au propus să-și lanseze vinurile la Arad.

De la o vreme, la Drăgăşani ne simţim ca acasă. Ştim bine toate hotelurile, maşina se conduce singură până la destinaţie, din Ţara Ardealului în Ţara Olteniei. Ne-am împrietenit cu taximetriştii, cu recepţionerii, cu gropile şi cu câinii negri de Drăgăşani. Şi călătorim de fiecare dată cu plăcere acolo, ca şi cum plăcerea poate fi de fiecare dată reinventată.

Era o seară aproape obișnuită din viața clubului. Lucky Motanul picotea pe masă într-o cutie de Lavazza, printre ouă de Paști, flori și accesorii de vin. În frapiere dormeau la rândul lor șase vinuri atrăgătoare de la Crama Liliac, în așteptarea degustării. Nu mai rămânea decât să ne strângem în odăile bunicii, care venind pe jos, care cu motocicleta, care cu limuzina, din Arad și Timișoara.

Într-o seară de miercuri, clubul nostru s-a transformat într-un club de flori. Cu greu am reușit să mai găsim loc printre ele ființelor și obiectelor care populează în mod obișnuit dormitorul bunicii: degustători neautorizați, pahare, sticle de vin premium, autografe și bufnițe. Motivul unei asemenea plăcute suprapopulări a fost sărbătorirea a două prețioase membre CDViN.

După atâtea sărbători petrecute într-o singură zi, de vineri, cu oamenii și vinurile de la Viile Metamorfosis, ne-am gândit că putem transforma și ziua de sâmbătă într-un nou party. Și asta a fost posibil cu ajutorul inepuizabilului Boris Ionescu, care a adus cu sine în dormitorul bunicii, pentru a nu știu câta oară, câteva dintre vinurile de top ale Cramei Oprișor.

Un proverb spaniol spune că o zi fără vin este o zi fără soare. L-aș modifica infim, transformând în majusculă o singură literă. Așadar o zi fără vin este o zi fără Soare, unde prin Soare înțeleg vinul meu preferat de la Vinarte, cel din recolta 2009. Din acest punct de vedere, ziua de miercuri, 18 februarie, a fost una extrem de însorită pentru o parte a membrilor CDViN.