Pentru niște degustători ca noi, de dincoace de Carpați, întâlnirea cu vinurile unei crame din Ardeal nu poate fi decât un motiv de bucurie. O dată, fiindcă și noi, și vinificatorii, avem același sistem de valori. Apoi, fiindcă vinurile împrumută caracterul oamenilor care îngrijesc via din ale cărei roade sunt create. Crama La Salina și oamenii săi corespund perfect acestui profil, plăcerea a fost de partea noastră să-i găzduim în dormitorul bunicii.

Chiar dacă pe la festivaluri am făcut cunoștință și cu vinurile cramelor Aramic și Dealul Dorului de la Buziaș, Thesaurus este prima cramă de pe Dealul Silagiului care își prezintă vinurile în dormitorul bunicii. Degustarea a cuprins șase vinuri și a fost susținută de vinificatorii David Lockley și Paul Huieț.

O seară cu Vinimondo, cu vinurile lumii, nu poate fi decât un eveniment cu casa închisă în odăile bunicii. S-a petrecut într-o sâmbătă și la succesul întâmplării au contribuit doi oameni apropiați nouă, pe nume Vali. Unul se află în vârful unei corporații dar are ca pasiune primordială gătitul, celălalt e un oeno-jurnalist de top care are grijă acum să promoveze vinul de pretutindeni.

După seara plăcută de la Crush, în care am putut degusta zece vinuri de la cinci crame românești, am zis să repetăm experiența în Vestik Club, de-a lungul a două evenimente consecutive. Un anturaj entuziast și cinci licori tinere au fost protagoniștii primei întâlniri oenologice, de vineri, din dormitorul bunicii.

Prietenii clujeni de la Crush ne-au îmbiat cu o invitație de ianuarie. Cinci producători și zece vinuri ne așteptau în club, la ceas de seară, alături de multe tentații gourmet. Nu am putut rezista propunerii, așa că am luat drumul Clujului prin cețurile familiare ale Ardealului, către capitala provinciei românești în care ne place cel mai mult să trăim și să sărbătorim.

Trei sticle translucide ședeau cuminți pe pult în dormitorul bunicii, având în fundal trandafirii albi ai unei duble aniversări. În cadrul intim cu autografe și oaspeți de tot felul, Herbert își susținea a nu știu câta reprezentație cu marile vinuri de la Vinarte. În prezența unor Negri, a unor Prinți și a unor Sori nu neapărat cu dinți.

Dacă în urmă cu niște ani cineva ți-ar fi spus că organizează o degustare cu Fetești Negre purtând nume de Cotnari, i-ai fi zis că e puțin dus ori în cel mai bun caz distrat. Nu or fi cumva Fetești Albe, l-ai fi întrebat. Acum însă nu mai încape nici o îndoială că e vorba de cele negre. Și asta grație Casei de Vinuri Cotnari, care revitalizează prin părțile Moldovei cel mai important soi roșu românesc.

Pentru connaisseurs, Domeniul Vlădoi nu reprezintă nici pe departe cea mai mare ori cea mai importantă cramă din Dobrogea. Pentru noi însă, degustători cât se poate de neautorizați din vestul țării, e o cramă de  prieteni, de oameni faini. Poate de aceea ne-am revăzut iarăși cu reprezentanții acestui brand în dormitorul bunicii, acolo unde Anca Maria Vlădoi a susținut o adevărată oeno-reprezentație pentru membrii clubului și pentru o importantă televiziune națională.

De când am pășit prima dată pe Dealul Cătălina și prin pivnițele Vlădoienilor, întâlnirile noastre cu Casa de Vinuri Cotnari au devenit în mod firesc tot mai dese și entuziasmante. Pe la festivalurile bucureștene, timișorene, constănțene, am tot revăzut și resavurat Grase și Tămâioase vinificate în sec, expresive spumante de Busuioace, Fetești Albe și Negre pline de personalitate. Ultima revedere din dormitorul bunicii a fost una Colocvială, pe Domeniile savorii pure de connaisseur.

Uneori cuvintele se decantează precum vinul, îndelung, fără grabă, din plăcere. Așa s-o fi întâmplat și cu rândurile de față, scrise la ceva vreme de la întâmplarea pe care o descriu, o degustare cu vinurile noului producător Via Viticola Sarica Niculițel. A fost un eveniment cu casa închisă, cu somelier de  top, cu anturaj entuziast și cosmopolit.