Trei sticle translucide ședeau cuminți pe pult în dormitorul bunicii, având în fundal trandafirii albi ai unei duble aniversări. În cadrul intim cu autografe și oaspeți de tot felul, Herbert își susținea a nu știu câta reprezentație cu marile vinuri de la Vinarte. În prezența unor Negri, a unor Prinți și a unor Sori nu neapărat cu dinți.

Dacă în urmă cu niște ani cineva ți-ar fi spus că organizează o degustare cu Fetești Negre purtând nume de Cotnari, i-ai fi zis că e puțin dus ori în cel mai bun caz distrat. Nu or fi cumva Fetești Albe, l-ai fi întrebat. Acum însă nu mai încape nici o îndoială că e vorba de cele negre. Și asta grație Casei de Vinuri Cotnari, care revitalizează prin părțile Moldovei cel mai important soi roșu românesc.

Pentru connaisseurs, Domeniul Vlădoi nu reprezintă nici pe departe cea mai mare ori cea mai importantă cramă din Dobrogea. Pentru noi însă, degustători cât se poate de neautorizați din vestul țării, e o cramă de  prieteni, de oameni faini. Poate de aceea ne-am revăzut iarăși cu reprezentanții acestui brand în dormitorul bunicii, acolo unde Anca Maria Vlădoi a susținut o adevărată oeno-reprezentație pentru membrii clubului și pentru o importantă televiziune națională.

De când am pășit prima dată pe Dealul Cătălina și prin pivnițele Vlădoienilor, întâlnirile noastre cu Casa de Vinuri Cotnari au devenit în mod firesc tot mai dese și entuziasmante. Pe la festivalurile bucureștene, timișorene, constănțene, am tot revăzut și resavurat Grase și Tămâioase vinificate în sec, expresive spumante de Busuioace, Fetești Albe și Negre pline de personalitate. Ultima revedere din dormitorul bunicii a fost una Colocvială, pe Domeniile savorii pure de connaisseur.

Uneori cuvintele se decantează precum vinul, îndelung, fără grabă, din plăcere. Așa s-o fi întâmplat și cu rândurile de față, scrise la ceva vreme de la întâmplarea pe care o descriu, o degustare cu vinurile noului producător Via Viticola Sarica Niculițel. A fost un eveniment cu casa închisă, cu somelier de  top, cu anturaj entuziast și cosmopolit.

VINVEST şi Asociaţia de Cultură şi Promovare a Vinului VINVEST organizează, în perioada 28–30 octombrie, cea de-a șasea ediţie a salonului VINTEST Bucureşti, continuând CAMPANIA IUBESC VINUL ROMÂNESC. Obiectivul salonului este educarea consumatorului în privinţa consumului de vin autohton, vin cu denumire de origine controlată - DOC, vin cu indicaţie geografică - IG și vin varietal. Totodată, se urmăreşte fidelizarea consumatorului prin prezentarea valorilor de brand, o analiză comparativă cu oferta pieţei la acest moment, precum şi lansările unor game noi de vinuri.

După călătoria în Dealu Mare, acasă la Viile Metamorfosis, am zis că e cât se poate de potrivit să organizăm o degustare și la Arad cu vinurile de România ale oenologului Fiorenzo Rista și marchizului Piero Antinori. Astfel, Lucky Motanul i-a avut ca oaspeți în dormitorul bunicii pe Alfred Binder și Giancorrado Ulrich, doi dintre promotorii neobosiți ai licorilor cu pricina.

Știu un spațiu în care oamenii, vinurile și animalele sălășluiesc într-o deplină armonie.  Cunoscătorii locului dar și neinițiații se adună acolo o dată, de două ori pe an pentru celebra bucuria de a trăi. Ultima reuniune a fost una de pomină iar albumul de familie a cuprins chipuri de oameni și de cerbi, de păsări trecătoare și de vinuri eterne.

O fi sau nu vorba de predestinare, dar uite că se face că locuiesc într-o zonă numită Podgoria. Numele i se trage de la o stație de tren electric care reprezenta cândva punctul terminus al călătoriei podgorenilor minișeni veniți cu prețioase mărfuri la Arad. Cam de acolo, de la micuța gară electrică dispărută, am pornit și eu într-un nou voiaj către Miniș-Măderat, într-o companie cât se poate de plăcută, într-o mașină care a pătruns și în cântecele lui Janis Joplin.

În cursul unei săptămâni de pomină, de luni până sâmbătă, se pot întâmpla atât de multe încât cuvintele să rămână în urma realității, în oglinda lor virtuală. Așa a fost și în zilele din urmă, când am contorizat trei evenimente la rând: o aventură la Drăgășani, o degustare de Cotnari și apoi o nuntă în dormitorul bunicii. Și fiindcă poveștile trebuie spuse pe rând, primul capitol are drept cuvinte cheie Avincis și Dobrușa.