De câte ori deschid câte o sticlă de la Gramma, nu știu cum se face că declanșez blițul memoriei afective și revăd astfel, într-o lumină cât se poate de plăcută, întâmplările trecute cu vin și oameni faini de pe meleagurile moldovenești. Mie vinurile albe ale acestei mici mari crame îmi aduc aminte generoase degustări și irepetabile chefuri prin pădurea Dobrovățului, pe fostul domeniu al familiei Sturdza, dar și o anume mașină de epocă prețioasă căreia îi ședea bine cu un Aligoté pe dânsa. Ca să nu mai spun că, posedat de aromele Feteștilor și Aligoté-urilor, pe dată mă văd din nou la Viena, servind la standul VieVinum austrieci pretențioși cu minunate vinuri românești.

După Nachbil, județul Satu-Mare are de-acum al doilea reprezentant oenologic în dormitorul bunicii. Noua cramă Rătești, ale cărei plantații se întind pe vreo 200 de hectare, și-a dezvăluit vinurile în cadrul unei degustări-pilot pline de surprize, de care s-au bucurat unsprezece vestici.

Potrivit unei proaspete tradiţii, după bucuria darurilor de la Moş Crăciun şi sărbătorirea a două fete frumoase în dormitorul bunicii, a urmat festinul organizat la Timişoara de însuşi Chef Alex, membru vechi al CDViN şi pasionat înveterat de vinuri şi călătorii. Acasă la el ne-am bucurat, în felul nostru decadent, hedonist şi burghez, cum ar spune cârtitorii şi puritanii socialişti, de o frumoasă trăire de clipă cu preparate gastronomice şi vinuri superpremium.

În ultima vreme, fotografiile tind tot mai mult să ia locul poveştilor pe vastele spaţii virtuale pe care le stăpânim. Vesticii colportori de poze pe fb au avut grijă să spună totul în imagini despre ce am mai făcut de sărbători, însă eu am cam rămas în urmă cu cele scrise. Aşa că mă văd nevoit să repar acum această întârziere a cuvintelor, în trei cronici de dar, de vin, de festin.

După cum poate observa oricare dintre miile de cititori constanți ai site-urilor cdvin.ro și vestik.ro, dar și ai paginilor de facebook aferente, viața noastră de club se aglomerează. Într-un fel anume, cunoscut de toți cei care calcă, real ori virtual, pragul dormitorului bunicii, povestea promovării vinului românesc a început să capete ființă și continuă să se deruleze dincolo de noi, fără să mai fie nevoie să intervenim în vreun fel în dezvoltarea ei.

Dacă vine vorba de vinurile prezentate la ultima ediție a GoodWine, aș putea spune că am degustat prea puține, în virtutea unui nărav mai vechi, acela de a mă bucura mai mult de vorba și compania prietenilor decât de a bifa, cu carnețelul sub nas, sutele de vinuri de la standuri. Totuși, prin conversațiii, revederi, efuziuni, am reușit să remarc și să iubesc câteva vinuri anume. A fost mai mult un GoodWine de Oprișor, de Drăgășani, de SERVE și de Basarabia pentru mine. Am participat la două prezentări de vinuri, cea a Asociației Producătorilor Viniviticoli din Drăgășani și cea a cramelor din Republica Moldova, dar și la lansarea de carte a Marinelei Ardelean, prilej să degust două excelente spumante Foss Marai.

Unul dintre marile regrete pe care le încearcă un iubitor de vin decurge din constatarea că lumea oenologică, aidoma fotbalului, şi-a pierdut de mult inocenţa. Poate că totul are legătură cu globalizarea, poate că această cădere în păcatul mercantil vine din actuala criză ori poate că ţine pur şi simplu de duplicitara natură umană. De la cel mai cunoscut critic de vin mondial, cel care stabileşte cotele de piaţă ale marilor producători şi marilor vinuri, şi până la ultimul, obscur, exeget balcanic, aproape toţi par a urmări un interes cu una sau mai multe cifre atunci când se apucă să scrie despre parfumul de coloniale al licorii de struguri.