După două zile și două nopți de foc ale weekend-ului magnific de la început de februarie, ne-au mai rămas, duminică, doar două lucruri de făcut: să ne delectăm cu o ciorbă de văcuță și cu niște spaghete carbonara la pensiunea La Foresteria de la Galșa și să vizităm, în compania lui Manu și a  lui Șobi 2, de-acum atât de cunoscuta cramă MaxiMarc de la Măderat.

Villa Vinèa este de acum unul dintre cei mai prezente brand-uri în dormitorul bunicii. Având un nou și activ promotor local, crama din județul Mureș ne-a delectat de Ziua Îndrăgostiților cu nu mai puțin de șapte vinuri, în cadrul evenimentului Wine is my Valentine.

După Thesaurus, Crama Dealul Dorului este al doilea producător de pe Dealul Silagiului care pătrunde în dormitorul bunicii. Vinurile au fost prezentate chiar de către oenolog în fața unui auditoriu entuziast care a umplut până la refuz odăile clubului.

Ultima degustare, ultimul bal al anului 2019. Șase vinuri purtând marca Antinori și Viile Metamorfosis au fost cel mai potrivit dar de Crăciun pentru iubitorii de vin neautorizați care își fac veacul în dormitorul bunicii. Până la urmă, „amănuntul” că unele dintre ele sunt supertoscane ori supervalahe i-a atras în club pe cei mai inițiați dintre noi...

Amicul Răzvan Demian, unul dintre cei mai cunoscuți somelieri români, ne-a provocat la o nouă degustare cu vinuri italiene. A fost o seară de Syrah, Merlot, Barolo și Amarone, condimentată din plin cu poantele și acordurile de chitară ale promotorului, de care degustătorii neautorizați își vor aminti multă vreme de acum încolo.

Stelele din Eger au strălucit preț de o noapte în dormitorul bunicii. Le-am admirat alături de un autorizat cavaler al vinului și de mulți degustători neautorizați, veniți în club la o nouă întâlnire cu vinurile ungurești.

Anul acesta, Ziua Mondială a Pastelor am sărbătorit-o în compania noului nostru prieten Gabriele Mei, comerciant de vin . Bucătăria bunicii s-a transformat în cucina preț de câteva ore, atât cât chef-ul italian să gătească pappardelle ca la (Nagy)mama acasă.

Crama Carastelec și Negele Enikő ne-au răsfățat cu șampaniile casei în cadrul unui eveniment unic. Iubitorii de spumante realizate prin metoda tradițională au putut compara/savura/adula mai multe Carassii la sticlă normală și la sticlă magnum.

La ultima degustare în blind, în pahare negre, am avut de ghicit nu mai puțin opt vinuri, de pe șapte terroir-uri diferite, în toate ale lor: culoare, soi, țară. Ne-am jucat „pe întuneric” cu Fetești Negre, Pinot Noir-uri, Orange-uri, Ripasso-uri ori Băbești Negre în ceea ce s-a dovedit a fi unul dintre cele mai dificile exerciții oenologice din dormitorul bunicii.

 În urmă cu vreo trei ani, m-am întâlnit cu un bun prieten undeva pe dealurile Măderatului. Surpriza a fost imensă și reciprocă, mai ales că nu ne văzusem de la o vreme. Nu, nu era un amic de pe aici, de pe malurile Mureșului, noua mea casă. Ori de acolo, de pe malurile Begăi, vechea mea casă. Ci era un apropiat din lumea vinului, un cetățean planetar, de felul, său italian, pe nume Emanuele Reolon.