Pivnicer

Pivnicer

Degustarea cu vinurile Cramei Gîrboiu a marcat o premieră în dormitorul bunicii, acolo unde ne-am întâlnit pentru întâia oară cu Șarba. Licorile tectonice din Vrancea au avut parte de un anturaj entuziast iar promotorul lor, un cunoscut profesionist din lumea vinurilor, a avut grijă să le spună pe larg povestea, plasându-se astfel în... epicentrul atenției.

(Mir)Ella (von) Heizer, cea mai autorizată dintre membrii Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizați, a ținut să-și serbeze și ea ziua de naștere în dormitorul bunicii. Așa se face că într-o zi de miercuri clubul s-a umplut de invitați, sunete dansante și arome de vinuri mărețe. Pentru noi era începutul unei săptămâni de foc, cu patru evenimente consecutive, de care ne-am bucurat și pentru care ne-am trudit cu cea mai mare plăcere.

Cu brandul Vinca ne-am întâlnit pentru întâia oară la Cluj, anul trecut, cu prilejul primei ediții a festivalului WineUp. Între timp, producătorul din Sălaj s-a rebranduit, numele său a devenit Carastelec, însă vinurile au rămas la fel de bune, păstrându-și numele de floare. Și-atunci a devenit cât se poate de firească o degustare în dormitorul bunicii.

Oana și Traiana, două dintre domnițele dragi din Clubul Vestik, au ținut să-și serbeze zilele de naștere laolaltă în dormitorul bunicii. Și asta s-a întâmplat a doua zi după degustarea cu vinurile Cramei Rătești. Poți să te opui la o așa serbare? Nu poți! Ci poți doar să te bucuri. Să zâmbești. Să încerci cele mai frumoase vinuri, alese după placul sărbătoritelor. Și să le spui, din suflet: La mulți ani, Oana! La mulți ani, Traiana!

Cu o seară înainte de termen, Moș Nicolae s-a gândit să facă o surpriză deopotrivă copiilor mai mari sau mai mici din Vestik Club. Dormitorul bunicii, proaspăt decorat cu un grandios brad din sticle, s-a umplut de stele și steluțe, iar Mikulás a împărțit cadouri și bețe cu blândețe. Un trenuleț cu gară și cramă și omuleți pe peron i-a umplut de bucurie pe cei mici, tot așa cum a făcut-o un scamator ingenios, un fel de Moș Nicolae student însoțit de baghete magice și de nevăzuți krampuși.

Ochii unui șoim au ceva din profunzimea vinului cel mai bun. Sau poate că vinul se aseamănă în culorile-i profunde cu privirea unei păsări de pradă care cuprinde nemărginirea. Ne-am dat seama de asta la un festival al vânătorii desfășurat recent la Bata. Și ne-am convins de asta prelucrând fotografiile unei aventuri în ploaie la marginea unei păduri arădene, având ca protagoniști pe noi înșine și niște șoimari care zboară în gând alături de uliii lor deasupra unei lumi pline de uimire.

Dacă ar fi să descriu într-un singur cuvânt ceea ce am găsit la Clos des Colombes, un mic domeniu oenoturistic din buza stațiunii Olimp, probabil că acela ar fi rafinament. Cum nimeni nu mă obligă să-mi strecor emoțiile, capriciile, subiectivismul într-un singur termen, m-am gândit să scriu rândurile de mai jos pentru prietenii care nu avut bucuria să se afle alături de mine acolo.

N-ați avut niciodată senzația aceea de liniște, de plăcută contemplare a unui acvariu cu peștii săi multicolori, de câte ori priviți o frapieră plină de sticle cu vin? Aproape că simți cum buteliile încep să înoate, cum vinul alunecă prin apă ca un animal acvatic în toată splendoarea sălbăticiei sale. M-am bucurat recent de aceste senzații cu prilejul unei zile de naștere sărbătorite în dormitorul bunicii.

Maratonul oenologic și oenofil continuă în dormitorul bunicii. Pe canicula de iulie, George Wine și Château Vartely au susținut un nou spectacol cu decantoare, gheață și frapiere. Primul producător din Republica Moldova prezent în club a adus cu sine niște Chardonnay-uri minunate, un rosé de top și un Cabernet Sauvignon cu nume de nobil geto-dac.

După o absenţă nemeritată, Crama Basilescu revine în atenţia membrilor CDViN graţie unei intime degustări de iulie. Am alungat neplăcerile caniculei cu ajutorul unor vinuri albe şi rosé, am depănat amintiri din vremurile cele bune şi am savurat platourile pregătite cu mare plăcere de chef Tina. În cincisprezece prieteni.

Pagina 14 din 16

Pivnicer

Mă întorc în gând, acum că stau la gura sobei, într-o zi de mai a anului 2024, în capătul vestic la Germaniei. Toate sunt la locul lor în această dragă, neștearsă amintire a ultimei noastre călătorii europene. Orașul Alsdorf cu bisericile sale cu turle țuguiate, casa nepotului Mircea de pe o stradă liniștită a urbei, fetița Sofia care și-a pus ghiozdanul în cui, ciocănitorile și pisicile și sticleții și broaștele curții și peștii colorați ai bălții.

Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați

Caută

Arhivă

Publicitate