Pivnicer

Pivnicer

Ochii unui șoim au ceva din profunzimea vinului cel mai bun. Sau poate că vinul se aseamănă în culorile-i profunde cu privirea unei păsări de pradă care cuprinde nemărginirea. Ne-am dat seama de asta la un festival al vânătorii desfășurat recent la Bata. Și ne-am convins de asta prelucrând fotografiile unei aventuri în ploaie la marginea unei păduri arădene, având ca protagoniști pe noi înșine și niște șoimari care zboară în gând alături de uliii lor deasupra unei lumi pline de uimire.

Dacă ar fi să descriu într-un singur cuvânt ceea ce am găsit la Clos des Colombes, un mic domeniu oenoturistic din buza stațiunii Olimp, probabil că acela ar fi rafinament. Cum nimeni nu mă obligă să-mi strecor emoțiile, capriciile, subiectivismul într-un singur termen, m-am gândit să scriu rândurile de mai jos pentru prietenii care nu avut bucuria să se afle alături de mine acolo.

N-ați avut niciodată senzația aceea de liniște, de plăcută contemplare a unui acvariu cu peștii săi multicolori, de câte ori priviți o frapieră plină de sticle cu vin? Aproape că simți cum buteliile încep să înoate, cum vinul alunecă prin apă ca un animal acvatic în toată splendoarea sălbăticiei sale. M-am bucurat recent de aceste senzații cu prilejul unei zile de naștere sărbătorite în dormitorul bunicii.

Maratonul oenologic și oenofil continuă în dormitorul bunicii. Pe canicula de iulie, George Wine și Château Vartely au susținut un nou spectacol cu decantoare, gheață și frapiere. Primul producător din Republica Moldova prezent în club a adus cu sine niște Chardonnay-uri minunate, un rosé de top și un Cabernet Sauvignon cu nume de nobil geto-dac.

După o absenţă nemeritată, Crama Basilescu revine în atenţia membrilor CDViN graţie unei intime degustări de iulie. Am alungat neplăcerile caniculei cu ajutorul unor vinuri albe şi rosé, am depănat amintiri din vremurile cele bune şi am savurat platourile pregătite cu mare plăcere de chef Tina. În cincisprezece prieteni.

Solstițiul de vară are pentru noi o dublă semnificație. De-a lungul anilor, am petrecut această zi în foarte multe moduri, dar aproape mereu împreună, cu tort și scrabble, cu bere și bezele, cu noi înșine în jurul poveștii și înlăuntrul ei. Și era firesc să se întâmple asta câtă vreme ziua cea mai lungă din an e și ziua lui Dan. Și la fel de firesc ni s-a părut ca în 2015 s-o sărbătorim cu o degustare. De pildă, cu vinurile Domeniului Vlădoi și nu numai.

În spatele nostru se afla piticul de grădină, enigmatic și meditativ și cufundat în iederă. În prim-plan, ședeau Dan, Zoli și Adriana și fluturii rochiei sale de vară. În spatele imaginii, DJ Andrei selecta lente melodii de jazz potrivite miezului de noapte. În jur numai prieteni și pahare și sticle deschise de Fetească Albă și de Châteauneuf-du-Pape. Cam așa se prezenta peisajul nocturn al ultimei noastre incursiuni, aventuri, plăceri oenologice.

Motanul casei dormea dus pe masa din sufragerie, înconjurat de cele mai interesante obiecte. Eu îmi făceam de lucru prin dormitor, prin dormitorul bunicii, pe muzică de Vivaldi, înconjurat de cele mai interesante vinuri. La urma urmei, nu era decât o zi obișnuită din viața clubului, dacă nu ar fi să ținem cont de festinul ce urma să înceapă.

Grație internetului, toată lumea îl cunoaște pe Vasile, omul nostru din Panama. Personajul cu pricina nu e croitor și nu trăiește în America Centrală, ci în satul Ferendia, și în ultimii ani a devenit, vrând-nevrând, un mare connaisseur. Zilele trecute, i-am încercat gustul în materie de vin la un grătar în curtea casei de la țară. La flashtasting a asistat și Bombonel, care de felul lui nu este vreun fost premier corupt, ci un bun amic cu coadă căruia apropiații îi spun cu afecțiune Bombo.

Pentru un connaisseur autentic din România, fie el și neautorizat, o degustare de vinuri marca Bauer nu poate fi decât un eveniment excepțional. Cum clubul nostru nu duce lipsă de cunoscători autentici, cele două odăi ale bunicii s-au umplut firesc în seara în care Oliver și Raluca Bauer și-au propus să-și lanseze vinurile la Arad.

Pagina 14 din 16

Pivnicer

Ultima zi a șederii noastre în Portugalia, a noua din ultima aventură europeană, a fost cumva una de tranzit. Am trăit dubla tristețe a despărțirii de Lisabona&Faro, adică de Lusitania, și de Dani, studentul nostru cu bursă Erasmus pe care aveam să-l revedem acasă abia peste o lună și jumătate.

Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați

Caută

Arhivă

Publicitate