Duminică, 22 Ianuarie 2017 15:27

O sâmbătă cu Herbert și Vinarte prin târgul Aradului Recomandat

Scris de
Evaluaţi acest articol
(11 voturi)

Trei sticle translucide ședeau cuminți pe pult în dormitorul bunicii, având în fundal trandafirii albi ai unei duble aniversări. În cadrul intim cu autografe și oaspeți de tot felul, Herbert își susținea a nu știu câta reprezentație cu marile vinuri de la Vinarte. În prezența unor Negri, a unor Prinți și a unor Sori nu neapărat cu dinți.

O sâmbătă cu Herbert și Vinarte poate constitui, fără îndoială, cea mai plăcută experiență pe care o poate trăi oenoturistul aflat întâmplător prin târgul Aradului într-o zi de ianuarie. Clubul bunicii s-a umplut însă nu întâmplător, ci deliberat cu amici de tot felul, iubitori de vin și intimitate, sub ochii autografelor care își fac veacul în cele două odăi magice. Am avut bucuria să sărbătorim de ziua lor un primar și un nou membru CDViN, care, înainte de aceste calități oficiale, sunt în primul rând prietenii noștri. Herbert a deschis pentru ei un Sauvignon Blanc, de felul lui Cuvée d’Excellence din 2014, un Negru de Drăgășani provenit din vii de pe Terase Danubiene, născut tot în anul 2014, un Prince Mircea de 2013, un Prince Matei leat 2010, Soarele nostalgic al anului 2012. Și cam pe când Pivnicera își servea prăjiturile irezistibile, Herbert ne-a mai oferit și o Tămâioasă desert de 2014, cu puțin timp înainte să demareze în trombă către Cluj.

Mai știu că am deschis un spumant pe la miezul nopții, că am văzut chipuri fericite, că noaptea a avut o vagă aromă de mari Merlot-uri, de neuitate Cabernet-uri, de suave Tămâioase. Tolănit în fotografie pe un Range Rover familiar, Lucky Motanul, emblema în carne, blană și oase a clubului, a privit aprobator totul, surâzând pisicește din rama discretă a unei fotografii nevinovate.

Citit 3275 ori Ultima modificare Duminică, 22 Ianuarie 2017 16:05

Pivnicer

A trecut ceva timp de când nu am mai luat drumul Podgoriei Miniș-Măderat în căutarea celui mai bun vin. De-a lungul anilor, am ținut aproape de oameni și crame din Șiria, Miniș, Mâsca și Măderat, cumpărând vin și struguri, legând prietenii, creând reportaje. Deși pandemia face să pară că a trecut un mileniu, și nu un an-doi-trei, mă întorc alături de Adina în zonă, pentru o jurizare, o revedere cu Balla Géza și crama sa de top, dar și pentru o descoperire numai bună de povestit aici.

Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați

Caută

Arhivă

Publicitate