Un blind de Fetească Albă este, poate, mijlocul cel mai potrivit de a-ți petrece noaptea toridă de sâmbătă, dacă nu vrei să te zbuciumi prin ștranduri și prin alte localuri de consumat energii suplimentare. Am ales să-l punem în scenă în curtea casei, în 14 prieteni, dacă nu ținem seamă de pisicul emblematic al clubului și de cockerul zbanghiu, în calitate de oaspete. Fiind îndrăgostit de Feteasca Albă, soi suav, delicat și prea puțin înțeles poate tocmai din pricina calităților discrete și cumințeniei intrinseci, am vrut să-mi împărtășesc pasiunea cu ajutorul a nouă vinuri, monocépage-uri ori cupaje conținând acest soi. Tina a pregătit paste și o salată de bunătăți din care am avut grijă cu plăcere să nu rămână nimic. Iar Mihai, de felul său avocat pasionat de vin, veni cu niște albe Châteauneuf-du-Pape cumpărate chiar de la sursă.

În blind am servit pe rând: Liliac Fetească Albă 2014, SERVE Terra Romana Fetească Albă 2013, LacertA Fetească Albă 2012, Liliac Fetească Albă 2012, Casa de Vinuri Cotnari Colocviu la Atena Fetească Albă 2011, Davino Iacob Sauvignon Blanc& Fetească Albă 2012, Gramma Cuvée Vișan Fetească Albă& Fetească Regală&Aligoté 2013, SERVE Terra Romana Sauvignon Blanc& Fetească Albă 2012, Viile Metamorfosis Sauvignon Blanc& Fetească Albă 2013. Iar apoi, în noapte, Châteauneuf-du-Pape Château Sixtine 2013, Châteauneuf-du-Pape Château de la Gardine Recolte 2012.

A trebuit să ghicim soiul, anul și producătorul, iar unii chiar au reușit, chiar dacă vinurile au fost atât de diverse și de pe terroir-uri atât de îndepărtate, atât de diferite precum provinciile României: Transilvania, Moldova, Muntenia. Liliacul oferă vinuri minerale, cu aciditate ce oferă șansa învechirii, SERVE aduce o frumoasă Fetească baricată din 2013, LacertA e asemănătoare însă parcă mai matură chiar decât o arată anul, extraordinară e Feteasca de la Cotnari vinificată în sec, ce ar putea atinge și venerabila vârstă de zece ani grație măiestriei vinificatorului; am mai găsit o scară a lui Iacob ce ar putea duce în paradis și un onorabil Cuvée Vișan cu triada sa de soiuri; din păcate, cupajul din 2012 de la SERVE avea defect de dop, așa că nu i-am putut observa evoluția; cel de la Viile Metamorfosis, și el în formă, a încheiat un festin papilar pe care l-am repeta oricând. Cireașa de pe tort a fost însă primul vin Châteauneuf-du-Pape, cel din 2013, foarte bun pentru comparație și pentru a ne face să înțelegem de ce, în materie de vin, lumea se împarte în două: Franța și restul universului. Corp, complexitate, postgust prelung, condimentat, o simfonie senzorială greu de descris, de fredonat. Și ultimul vin și-a onorat firma, dar nu a putut străluci totuși în comparație cu precedentul.

Toate s-au terminat pe la două în noapte, muzica, vinurile, cireșele. Paharele și sticlele au adormit cu aromele într-însele, oamenii s-au întors la cuib, motanul și cockerul s-au despărțit aproape prieteni. Unii dintre noi urma să plece a doua zi la Ferendia, ba chiar au visat o autostradă care ducea până acolo, traversând Vâna și locurile copilăriei. Or fi fost de vină pentru asta suavele Fetești Albe ori licorile franțuzești ale lui Mihai?