Luni, 24 Februarie 2020 12:35

O magnifică întâlnire cu vinurile și cățeii de La Foresteria și MaxiMarc Recomandat

Scris de
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

După două zile și două nopți de foc ale weekend-ului magnific de la început de februarie, ne-au mai rămas, duminică, doar două lucruri de făcut: să ne delectăm cu o ciorbă de văcuță și cu niște spaghete carbonara la pensiunea La Foresteria de la Galșa și să vizităm, în compania lui Manu și a  lui Șobi 2, de-acum atât de cunoscuta cramă MaxiMarc de la Măderat.

Ca să rezumăm ultima ispravă, ultimul meeting internațional organizat de CDViN, într-o vineri ne-am reîntâlnit cu mulți prieteni de pretutindeni: Paul Blom de la Amsterdam , Elias Macovela de la Lisabona, Enikő de la Cluuuj, Big Radu și George Mitea de la București și Galați, Manu Reolon de la Măderat și chiar din Italia, Walter Szikler de la Mâsca. Seara, Big Radu a susținut, o oficiat o prezentare de vinuri purtând emblemele Domeniului Coroanei Segarcea și ale Vinarte. Sâmbătă, am vizitat în șapte Crama Dorvena de la Pâncota și am participat la o degustare cu 15 vinuri prezentate de cei șapte magnifici în odăile bunicii.

 

În ultima zi, ușor obosiți și sigur euforici după zecile de licori degustate, am zis să vedem cum au evoluat vinurile elaborate de Manu la MaxiMarc. Pe drum, am tras la pensiunea turistică La Foresteria de la Galșa, pentru un pahar cu vin și două excelente preparate din  meniul localului: ciorba de văcuță și spaghetele carbonara. Big Radu ne-a servit cu o vișinată și cu o șampanie de casă oferite de un prieten de prin părțile noastre, ne-am dedat la o ședință foto cu ruinele cetății Șiriei și cu Saint Bernard-ul blând și trist al pensiunii. Abuzat cândva de anumite exemplare bipede, acum e foarte precaut și sfios, așa încât noii lui prieteni umani trebuie să-i recâștige cu răbdare încrederea. Dacă mă gândesc că și splendidul ciobănesc german care păzește Crama Dorvena a fost la rându-i împușcat de niște vânători tâmpiți, realizez cât de barbară și înapoiată a rămas lumea în care trăim.

 

Lăsând tristețile de Pivnicer și de Saint Bernard la o parte, am gonit către Măderat, spre superba cramă MaxiMarc. Ne-a întâmpinat Șobi 2, cățelul minuscul al vinăriei, amic și cerber de nădejde prin părțile astea rurale. După ritualul vizitării, cu prezentarea construcției și a tehnologiei, am trecut la o entuziasmantă și ultimă degustare. După ce la pensiunea de la Galșa am redegustat Mustoasa de Măderat și Feteasca Regală 2018 din gama MaxiMarc, Manu ne-a servit pe rând cu prima Mustoasă din gama Castel Sofia, care urmează să fie lansată în curând pe piață, iar apoi cu Pinot Noir 2017, Cadarcă 2018, Merlot 2017, toate din gama MaxiMarc, și cu Suiram 2016 Castel Sofia (cupaj de Merlot, Cabernet Sauvignon și Fetească Neagră). Pentru noi, cei ai casei și ai clubului, toate vinurile au fost cunoscute, cu excepția minunatei, entuziasmantei Mustoase de Măderat 2018 din gama superioară, Castel Sofia. Un vin pe care îl recomandăm deopotrivă neofiților și connaisseur-ilor, un soi lucrat cu măiestrie italiană pe terroir românesc.

 

La despărțire, ne-am dat seama brusc cât de dens a fost totul: în trei zile, am adunat în club specialiști din trei țări și din trei provincii ale României, veniți din trei mari capitale europene și din alte mari orașe românești, am participat la patru degustări și am vizitat două crame, ba ne-am și delectat la două restaurante diferite, din Galșa și Timișoara, bifând în total peste 40 de vinuri degustate. Întreaga experiență se regăsește în patru articole/reportaje/cronici de pahar publicate pe cel două site-uri și pe blogul clubului, cuvintele înșirate întărind ideea că toată această nebunie s-a petrecut cu adevărat, că totul a fost aievea...

 

 

Mai multe imagini: La Foresteria, MaxiMarc

 

Citit 2061 ori Ultima modificare Luni, 24 Februarie 2020 13:08

Pivnicer

A trecut ceva timp de când nu am mai luat drumul Podgoriei Miniș-Măderat în căutarea celui mai bun vin. De-a lungul anilor, am ținut aproape de oameni și crame din Șiria, Miniș, Mâsca și Măderat, cumpărând vin și struguri, legând prietenii, creând reportaje. Deși pandemia face să pară că a trecut un mileniu, și nu un an-doi-trei, mă întorc alături de Adina în zonă, pentru o jurizare, o revedere cu Balla Géza și crama sa de top, dar și pentru o descoperire numai bună de povestit aici.

Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați

Caută

Arhivă

Publicitate