Tot la început de martie, ca un Mărțișor de breaslă dăruit unor medici locali, am avut parte de o degustare specială, cu multe vinuri și bunătăți. Aș fi putut numi oricum această poveste de pahar: Doctorii clubului iubesc pasta și vinul, O nouă degustare maraton în clinica de vin, Nouă etichete tămăduitoare pentru cei care vindecă. Privind post-factum rămășițele unei seri hedoniste, i-am spus totuși altfel...
Există o singură zi din an în care paharele clubului se umplu cu ghiocei. De Mărțișor, am petrecut alături de multe fete frumoase, dăruind broșe și primind sărutări. Pentru cedevini, seara cu pricina este una dintre cele mai frumoase întâmplări ale anului.
A trecut ceva vreme de la ultima degustare în pahare negre organizată în dormitorul bunicii. Dacă în ultimii doi ani am ajuns cumva să ne obișnuim cu pandemia, nu am fi crezut că următorul nostru blind va fi pus la cale în vreme de război.
Dacă despre Feteștile Negre, ca și despre Negrii de Drăgășani, știam deja că au această calitate, recent am descoperit și un gulaș care dă dependență. Judecăm asta după numărul farfuriilor consumate și după plăcerea cu care s-a întâmplat totul.
Mai multe vinuri albe create de prietenii noștri oenologi de pretutindeni, servite alături de bunătățile gătite de Pivnicera noastră de acasă, au adus bucurie celor prezenți în curtea bunicii într-o seară fierbinte de început de august. În alveola noastră domestică încape o lume întreagă, de vise, de festivaluri, de călătorii, așa cum în fiecare strop de vin al prezentului putem regăsi fericirea fără frontiere și fără de regrete a trecutului recent.
La ultima degustare în blind, în pahare negre, am avut de ghicit nu mai puțin opt vinuri, de pe șapte terroir-uri diferite, în toate ale lor: culoare, soi, țară. Ne-am jucat „pe întuneric” cu Fetești Negre, Pinot Noir-uri, Orange-uri, Ripasso-uri ori Băbești Negre în ceea ce s-a dovedit a fi unul dintre cele mai dificile exerciții oenologice din dormitorul bunicii.
Se ia o dată anume din calendar, se asortează cu șase vinuri de pe șase terroir-uri diferite, savurate alături de șase tarte diferite, elaborate de un chef minunat dar neautorizat, și gata, se obține încă o sărbătoare de neuitat în dormitorul bunicii. Îi vom spune de-acum, pentru eternitate, Winelentine’s Day...
După mai multe evenimente cosmopolite, cu licori și mâncăruri de pretutindeni, am dedicat o seară de la început de martie vinurilor și bunătăților autohtone. Chef-e au fost Pivnicera și mama unui membru de club, iar vinurile au purtat etichetele Avincis, Balla Géza, Casa de Vinuri Cotnari, Elite, Prince Știrbey și Vinarte.
Odăile bunicii s-au umplut iarăși până la refuz, cu ocazia aniversării clubului. De vină au fost bunătățile care țin de gastronomia asiatică pregătite de Ja, asortate mai multor vinuri din portofoliul CDViN. Astfel, Crâmpoșia a stat alături de Muc Nhoi Thit, Pinot Noir-ul a făcut casă bună cu Gai Phad Met-Ma-Muan-Himmaphan, iar Cabernet-ul a completat Massaman Neua.
Ultimul Hallowine l-am celebrat timpuriu, cu Joker și Ozzy la ceas târziu, scârțâitor, într-o sâmbătă cu vânt și cu frunze moarte. Două echipaje au venit de la Timișoara, ba chiar trei, ducând în ele personaje înspăimântătoare, specialități apetisante, prieteni de nerecunoscut. Pe gladiusul unuia dintre ei ne-am regăsit cu mândrie deviza clubului.